Criminala din mine (volumul 2)

Capitolul 8

  Lucy pov.

   Vocea cunoscuta m-a dus imediat cu gandul la baietii din duba si un zambet mi-a aparut pe fata. Ma intorc catre baiatul inalt cu ochii la fel de intunecati, suvitele albastre de par sarindu-mi in ochi.

-Lan! Ii rostesc numele batand palma cu el insa acesta ma ia brusc in brate chicotind.
-Aam...el cine e? Il aud pe Ben in spate. Ah da, am uitat de el.
-El e Lan. L-am intalnit in duba cu care am venit aici.
-Deci tu esti idiotul pentru care s-a predat Lucy? Intreaba autoritar privindu-l de sus pe Ben ce era putin mai scund decat el.
-Teoretic da. Ce treaba ai tu cu asta?
-Asa e. Nu-i treaba mea. Si chiar si asa, cine ma impiedica?
-Eu!
-Vrei sa pornesti o lupta sau ceva? Pff...te rog! Te-as face una cu pamantul in doua secunde. Pacat ca politistii sunt cu ochii pe noi.
-Gata voi doi! N-am chef sa va aud cum va certati.
-Cine a zis ca se cearta? Oricum aa...Ben? Ce-ar fi sa te cari de aici cat eu si Lucy vorbim?
-N-am incredere in tine.
-Ben! Ii srtig numele dandu-i de inteles ca e timpul sa plece in celula.
  Eu si Lan ne asezam pe o banca mai departe de politisti.

-Aminteste-mi de ce vrei sa il salvezi pe ala.
-Obligata de un tip, intrebari fara raspunsuri si vreau sa-l bat. Spun plictisita numarand pe degete motivele.
-Pot sa te ajut la bataie..?
-Sigur amice. Il putem bate pana ne implora sa ne oprim ca e pe moarte.
-Ce prietena buna esti. Spune sarcastic ranjind la mine.
-Nu te uita asa la mine! O merita si stii si tu asta. Ti-am povestit.
-Da stiu. Oricum, ai mai aflat ceva?
-Mi-am notat doar orele la care suntem obligati sa fim in celule si activitatile din cursul zilelor. Daca am fugi ar gasi celulele goale deci trebuie sa facem cumva sa le dam impresia ca inca suntem acolo. Apoi la partea cu scapatul...nu suntem mai multi de trei nu? Vine si Greg?
-Nu sunt sigur. E in celula de langa mine. Il pot intreba.
-Bine. Nu trebuie sa fim prea multi. E mai greu dupa sa ne deplasam si sa ne ascundem.
-Bine dar cam pe unde ar trebui sa mergem?
-Tipul din padure mi-a spus ca am putea taia o parte din gard in spatele inchisorii si sa fugim in padure pentru a ne pierde urma. Singura problema e ca gardul e electric. Ca sa putem trece trebuie sa luam curentul de la panou care se afla in unul din turnurile acelea.
-Trebuie sa fie multi politisti acolo...
-Stiu. O sa fie greu sa trecem neobservati, mai ales din cauza cainilor. O sa ne simta mirosul si ne vor gasi imediat.
-Vom gasi noi o solutie. E bine pentru inceput. Voi incerca sa intreb si pe altii de prizonierii precedenti ce au incercat sa scape.
-Merci de ajutor.
-Nu-ti face griji fetito.
-Nu-mi spune fetita!
-Dar esti una. Spune razand si ma ia de dupa gat ciufulindu-mi parul. Nu mi-am dat seama pe moment insa Ben nu plecase in celula. Statea rezemat de un perete ceva mai in colo si ne privea nervos, asta pana sa vada ca l-am observat si sa plece in celula.
-Ugh...tipul ala...Ofteaza Lan dandu-mi drumul. Du-te la el. Eu merg sa vorbesc cu Greg.
-Bine. Imi dai raspunsul la cina.
-Da. Pa Lucy.
-Pa Lan.
 
  M-am ridicat de pe banca indreptandu-ma catre celula mea si a lui Ben...cu politistii pe urmele mele desigur.
  Ben statea in patul de sus privind tavanul.
-Cioc cioc. Depresivul e acasa?
-Serios?
-Ce? Intrebam doar.
-Nu sunt depresiv.
-Atunci care-i faza cu comportamentul?
-Ce comportament?
-Nu face pe prostul cu mine. Are legatura cu Lan, nu?
-Nu.
-Nu?
-Nu..
-Ma minti. Spune ce ai copile!
-Nu-s copil!
-Ei bine te comporti ca unul.
-N-am incredere in tipul ala! Arata dubios..
-Aparentele inseala. E un baiat bun.
-Nu conteaza. Tot n-am incredere in el.
-Ma enervezi. Stii cu ajutorul lui o sa scapam toti trei si posibil si Greg asa ca taci.
-Greg...?
-Mda...E un alt tip din duba cu care am venit.
-Oh wow.
-Ce?
-Nimic. Doar ca pare ca ai prea multa incredere in ei...Ai vreun siretlic?
-Nup. Absolut nimic. Greg o sa ne ajute in caz ca intervine vreun politist. E fost wrestler si a fost destul de cunoscut.
-Iar albastrel?
-Il cheama Lan, Ben...El ne poate face rost de anumite lucruri necesare. Eu concep planul iar tu...ei bine, presupun ca folosesti si tu la ceva. Imi dau eu seama mai tarziu.
-Ce urat. Ma simt insultat.
-Asta e. Iti trece.
   Ben maraie si se intoarce cu spatele la mine ignorandu-ma complet. Oftez enervata si ma asez pe pat uitandu-ma prin notite.
   O sa avem mult de lucru.