Criminala din mine (volumul 2)

Capitolul 20

-Da-te! Imi ocupi tot spatiul!
-Tu spui? Esti jumate din cabina!
-Waaah...Ma dai pe jos..!
-Ups...
-O sa ne gaseasca cineva!
-Nu-i adevarat nu-ti face griji. Nimeni nu intra aici.
-Mda sigur. Pai clar o sa ne auda!
-Taceti voi doi! Nu voi trebuie sa v-a inghesuiti cu un fost wrestler! Ma zdrobeste..!
-Oh haide cum vrei sa te tin? Ti se vad picioarele daca stai cum stateai inainte!
-SI NU PUTEAI GASI O POZITIE MAI BUNA?!
-Nu mai tipati voi doi ca va bag o furculita in ochi!
-De unde?
-Suntem literalmente la doi pasi de cantina. Tu de unde crezi?
-Incetati odata ca ma ia durerea de cap...ughh...
-Scuze...Presupun ca ai devenit mai sensibila dupa...ahem.
-Ah...doar asteptati sa plece toti...Oricum nu mai este mult.

  Ce se intampla? De ce facem pe tampitii si tipam unii la altii? Asta ma intrebam si eu. Ne aflam in cabine la baie. Langa cantina e o micuta baie unde te poti duce sa te speli pe maini si au si cabine insa nimeni nu le foloseste. Stateam inghesuiti in doua cabine ca a treia e incuiata cu lacatul. Nu stiu exact cum stau Lan si Greg, insa Ben statea pe toaleta cu talpile lipite de usa si cu mine in brate. Ideea era sa nu se vada de pe partea cealalta si sa devina suspect. Ma rog, e adevarat ca nu vine mai nimeni aici dar totusi! De siguranta. Stam aici si asteptam sa termine toti de mancat ca sa putem fugi. Noi am luat ceva mic repede si am venit aici, doar cat sa nu murim de foame. In caz ca nu v-ati dat seama pana acum, am inceput misiunea de evadare. Eu si Ben am gasit un plan potrivit ce a fost acceptat si de inghesuitii aia doi.

Oftez lasandu-mi capul pe umarul lui Ben.
-Esti stresata?
-Nu..? Putin...? De ce?
-Dai din picior.   Ah da. Fac asta des cand sunt stresata.
-Ei bine incercam sa evadam... normal ca sunt stresata!
-Nu-ti mai face griji. Avem un plan bun si ajutoare. Sigur ne iese. 
-Pardon? M-ai numit ajutoare?    Lan protesta din cealalta cabina.
-Pai ce altceva esti? Ne ajuti nu? Oricum nu am spus ca esti una proasta.
-Dar asta gandesti...Am murmurat acesta facandu-mi semn sa tac. Yep, am avut dreptate.
-Dar..! Greg, ajuta-ma!
-Ti-am spus frate, nu ma bag. Eu ma ocup doar de paznici.
-Dar te-a facut si pe tine ajutoare.
-Si nu sunt una?
-Dar...! Ugh las-o balta... Am oftat silentions lasandu-ma moale si inchizand ochii. Sunt foarte obosita dar n-am de ales decat sa merg inainte. Oricum, cat poate dura? 
   Pieptul lui Ben se ridica si cobora usor intr-un fel leganandu-ma iar bataia inimii putin mai rapida decat de obicei imi dadea acel sentiment de siguranta pe care l-am experimentat de atatea ori si in atatea feluri. Frigul din baie era ignorat datorita caldurii stransorii lui Ben si ma facea sa uit unde ma aflu adormind pe jumatate.

   Imi deschid brusc ochii cand simt atingerile repetitive ale cuiva pe umarul meu. Imi indrept usor privirea catre Ben ce incerca sa ma trezeasca.

-Lucy, nu e vremea de dormit. Lan a verificat si nu mai e nimeni in cantina. Trebuie sa ne grabim.    Ultima propozitie m-a trezit brusc facandu-ma sa-mi aduc aminte unde sunt. Ben ma ia pe sus pana sa ma pot ridica singura si ma lasa pe picioarele mele afara din cabina. Mai verificam inca o data locul apoi fugim catre bucatarie unde se pare ca nu era nimeni. In tavan se afla ventilatia. M-am urcat pe blatul destul de inalt si am desfacut suruburile cu un cutit. Le arunc o scurta privire baietilor pana sa ma apuc de marginile ventilatiei si sa ma ridic cu ajutorul bratelor. Am mers putin mai in fata si cat urcau baietii eu verificam harta mica din carnet ca sa ma asigur ca mergem in directia buna. Le-am luat-o inainte continuand sa verific harta tinand cont de camerele in care ne aflam. Ne deplasam usor incercand sa nu facem mult zgomot deoarece se poate auzi de pe partea cealalta. Dupa ce am scapat de labirintul acela ne aflam in gradina, insa in partea din spate unde stateau cei de deasupra. Singurul obstacol de aici erau cainii de pe partea cealalta a gardului. Acolo se afla o buna parte din ei cand prizonierii sunt in celule. Am iesit din ventilatie ascunzandu-ne prin tufisuri. Ben a venit in fata noastra facandu-ne semn cand sa ne miscam si cand nu, observand fiecare caine in parte. Cand unul din ei incepuse sa maraie era deja prea tarziu. Am intrat in turn unde ne astepta un paznic.

-Hei voi! Ce cautati aici?! Pana sa apuce sa faca ceva Greg iese in fata si il ia prin surprindere dandu-i cadou o serie de pumni destul de puternici. Bineinteles nu mai pomenesc de bratele si picioarele intoarse sau de stransul de gat. Paznicul a lesinat iar atunci am profitat de ocazie si i-am luat cheile si cardul de acces. Cu el am putut intra in turnul propriu zis. Insfarsit eram aproape de iesire. Scarile infinite ma faceau nerabdatoare si usor speriata in acelasi timp. De ce speriata? Poate pentru ca e prima oara cand evadez dintr-o inchisoare si nu stiu daca voi reusi sau nu? Emotiile m-au cuprins cand o usa din metal statea in fata noastra asteptand sa fie deschisa. M-am intors cu privirea catre baieti inca indecisa insa privirile lor incurajatoare m-au facut sa inteleg ca trebuie sa dau inainte. Am inspirat adanc si am apasat pe clanta lasand lumina sa bata in camera intunecata picand fix pe panoul ce ne interesa pe noi. Nerabdatoare, o iau inaintea baietilor asteptand o secunda in fata acestuia.

-Faci tu onorurile? Il aud pe Ben in spatele meu urmat de un scurt 'au' venit probabil de la Lan. Zambesc si deschid panoul dezvaluind maneta ce inchidea totul...

   Checkmate