Criminala din mine (volumul 2)

Capitolul 16

-MISCATIVA MELCI ORDINARI! VA INTREC SI FETELE LA CE LENT VA URCATI!
-Sa-mi bag piciorul in megafonul tau, comandante.
-TE-AM AUZIT, KARLSSON.
-Da domnule!

   Asa decurgea antrenamentul saptamanal aici. Saptamana aceasta ne cataram pe un zid inalt ca cele din parcurile pentru copii doar ca mai inalte si mai complicate. Pe langa faptul ca aia cad unii peste altii neavand echipament nici nu avem saltele jos si dupa mai trebuie sa se prindem si de tavan de niste inele ce se clatinau. Astia ne cred maimute sau ce?
  In fine, unul din baieti tot aluneca si cadea peste ceilalti facandu-l pe comandant sa tipe la ei mai rau ca mine cand mi-am vazut prima oara bunicii in costum de baie...ugh...si aveam doar 5 ani...

   Intre timp eu si Ben ne tot intreceam unul pe altul impiedicandu-ne reciproc. Ba un picior in burta, ba unul pe cap, ba ne calcam pe mana, ba ne impingeam ca sa cadem. Si ce e si mai ciudat e ca eram incurajati de comandant sa continuam. Din nu stiu ce motiv ii place sa ne vada concurand si sa ne bage intr-o cearta sau o bataie. Cred ca asta e caterinca curata pentru el.

Cativa prizonieri care au renuntat au fost nevoiti sa faca tractiuni sau flotari si bineinteles ca le statea comandantul in cale. Insa daca renuntau si la ele atunci erau nevoiti sa stea sa faca traseul pana le iese altfel primesc pedeapsa. Saracii. Eu nici macar nu incerc si ajung departe doar incercand sa il bat pe Ben.

-Chiar nu ai de gand sa te dai batut odata?! Ma rastesc la Ben cand incepe sa ma traga de bluza  in incercarea de a ma oprii. Asta sau doar e pe cale sa cada. Una din doua.
-Phah! Crezi ca as renunta in fata ta? Nu ma opresc pana nu te vad cazuta pe jos!
-Atunci poti sta aici pana te pune comandantul sa faci tractiuni! Il apuc de incheietura infigandu-mi unghiile in piele pana mi-a dat drumul fiind pe cale sa cada pe spate. Incerc sa-l lovesc cu piciorul dar se lasa in jos impiedicandu-ma pe mine. Pe fundal se auzeau rasetele comandantului in timp ce incerca sa se faca auzit.

-KARLSSON!
-Da domnule! Strig cat de tare pot dar ce sa zic? Ma bate megafonul.
-NU ESTI LA ARMATA KARLSSON SI NICI IN LOCUL DE JOACA PENTRU COPII! TRECI PESTE SAU VA DAU JOS PE AMANDOI SI VA PUN IN RING!
-Ai auzit, blondinule? Tine-ti mainile acasa!
-Cum s-ar presupune ca trebuie sa fac asta cand imi stai in cale?
-Atunci poti ramane acolo cat eu termin traseul asta. Spun chicotind si inaintez destul de repede ajungand pana la inelele de pe tavan ce se clatinau in continuu.
-Ma simt ca tarzan. Il aud pe Ben in spatele meu. El cand a ajuns aici?
-Pacat ca nu esti la fel de musculos ca si el.
-Provoaca-ma! O sa-ti schimbi parerea.
-Stiu ca nu m-ai lovi asa ca mult noroc data viitoare macho man!
-Asteapta numai sa te prind! Aminteste-ti ca in mai putin de jumatate de ora tot ajungi inchisa intr-o celula cu mine.
-Si nu mai pot eu ca sunt cu tine. Ce o sa-mi faci? O sa ma pui sa dorm pe jos?
-Spui tu asta acum dar stii deja ca puterea mea consta in altceva cand vine vorba de tine.
-Daca mai scoti un cuvant esti mort. Imi intorc capul catre el dandu-i de inteles ca eram serioasa. Chicoteste si continuam sa inaintam pana ajungem in capat. Ma mir ca am ajuns pana aici fara sa cad. Mai ales cu bataia mea cu Ben. Cobotam pe franghie care era ultimul element insa se intampla fix ce nu ma asteptam eu. Cand eram pe cale sa cobor Ben ce era mai sus isi da drumul sarind undeva langa mine pana sa cobor eu.

-Cred ca glumesti!
-Hah! Ti-am spus eu! Am castigat! Eu sunt seful!
-FELICITARI BLONDINULE!  Spune comandandul la urechea lui Ben, bineinteles cu megafonul. Ih...inca nu a surzit?
-Ma simt infranta...toate eforturile mele pentru nimic! Ma trantesc pe jos ghemuindu-ma stiind deja ce urmeaza.
-Hah...ador sa vad intrecerile prostesti dintre voi doi. Mult noroc data viitoare, Karlsson.
-Ma urati, nu?
-Nu, doar ador competitia. Acum, INAPOI LA TREABA VIERMI ORDINARI. Striga catre ceilalti ce inca se chinuiau sa se miste. Paznicii ne-au dus la dusuri apoi pana in celula unde am fost prima ce a intrat. Am sarit direct in pat acoperindu-ma cu patura pana in cap cat sa nu am nicio parte a corpului afara. Stiti cand eram mici si ne era frica de monstrii de sub pat iar cel mai bun scut era patura? Ei bine, in cazul asta Ben este mostrul de sub pat. Ne place amandurora sa facem pe sefii de aceea voiam amandoi sa fim primii si de aceea am exagerat cand am pierdut. Dar felul lui de a fi un sef duce deobicei la lucruri ciudate pe care nu vreau sa le spun macar. Ceva gen, intamplarea cu dormitul in patul meu.
  Il aud pe Ben oftand in timp ce se apropie de patul meu.
-Am castigat, am dreptul sa-ti fac ceva. Tu ma bati iar eu...stii deja cum functioneaza la mine. Ori iesi de acolo, ori te scot cu forta. Am tacut parca nevrand sa fac nimic. In cateva secunde s-a cocotat peste bine simtind iar aceeasi greutate insa disparand repede. Oh...nu ma lasa asa!

-HEI! Striga ridicand patura brusc facandu-sa sa scot un mic tipat urmat de rasetele lui.
-Oh haide!
-Nu te mai plange. Mai e putin si vine ora de somn. Din clipa in clipa comandantul o sa anunte stingerea. Si eu am castigat asa ca nu vreau sa dorm singur.
-Trist deoarece o sa o faci. 
-Hah! Ai vrea tu.  Se aseaza langa mine tinandu-ma in asa fel incat sa nu ma pot misca prea mult. Si iata cum incepe lupta pentru suprematie! Ah...urasc istoria. Cred ca i-am dat cateva lovituri bune in stomac si totusi nu are nici o treaba.
-Cum naiba nu reactionezi cand te lovesc in stomac?
-Asta inseamna sa fi bine facut. Devine ca un scut minor. Vrei sa il observi mai de aproape?
-Nu merci...

  Stingerea...momentul in care am stiut ca jocul s-a terminat. In caz ca nu am spus pana acum, nu avem voie sa coboram din paturi dupa stingere pana dimineata. Mama ce m-as catara in patul lui daca as putea. Dar ma tine prea strans, n-am cum sa scap. Simt senzatia de deja-vù parca urandu-ma singura.
-Stii, ar fi mai placut daca am reveni la trecut. Stii la ce ma refer. Dap, stiam foarte bine. Dar nu stiam ce sa spun...
-Imi e frica ca o sa se repete si vei pleca iar...
-Heh...doar despre asta e vorba? Ultima data a fost vina politistilor ca am plecat. Nu am facut-o de buna voie. Chiar crezi ca as face-o iar? Am dat scurt aprobator din cap inca privind in gol catre bluza lui gri. Inca nu imi plac uniformele astea.
-Te ingrijorezi degeaba. Uita-te la mine. Sunt practic lipit de tine. N-as pleca nicaieri. Ofteaz strangandu-ma mai mult. Era racoare iar eu purtam tricou subtire. Ben se intinde dupa patura si ma inveleste pana la gat. Mereu mi s-a parut ciudat cum baietii sunt expusi mai putin la frig. Adica ce? Au ei pielea mai groasa sau ceva? Daca da, vreau si eu!
   Rad singura in minte de mine si incerc sa ma culc si a fost surprinzator de usor.

   Oare ce se mai intampla maine?