Criminala din mine (volumul 2)

Capitolul 22

Ben pov.

-OH HAIDE! Ma rastesc la barbatul ce dupa nu stiu cate incercari de a scapa ma tine acum intins pe jos cu capul lipit de podea.
-Hah..Vad ca te-ai jucat putin cu paznicul meu.
-Mai mult el s-a jucat cu mine...
-Poti pleca acum. Ma ocup eu de tipul asta. Barbatul nu spune nimic doar imi da drumul si iese din incapere.
-Ce-ai facut cu Lucy?!
-Printesa? Oh, am dus-o in camera mea in pat ca sa poata dormi. Am rugat o fata care lucreaza pentru mine sa o schimbe in niste haine mai comode. Am ales ceva ce sa imi faca munca mai usoara cand termin cu tine.
-P-poftim..? Sa indraznesti numai sa te atingi de ea! Si de ce ma rog e camera ta in inchisoare?
-O folosesc in unele nopti cand lucrez pana tarziu si sunt prea obosit ca sa mai conduc pana acasa. Insa asta oricum nu te priveste pe tine. Si nu iti face griji in privinta ei, e pe maini bune. Voi avea grija sa fie placut surprinsa de indemanarea mea.
-Daca vorbesti despre ce cred eu ca vorbesti atunci fii gata sa experimentezi dureri cumplite.
-Cred ca confunzi situatia. Tu esti cel legat cu lanturi. Cum ai de gand sa ma ataci?
-Gasesc eu ceva!
-Am observat cat de apropiat ai devenit fata de Lucy. Cate nopti dormite in acelasi pat, cate tentative, si uite ca ai adus-o mai aproape de tine. Ce pacat ca ati ajuns pana aici si nu puteti face ce v-ati propus. Trebuia sa stiti de la inceput ca evadarea o sa fie un esec. Dar oare cum ai reactiona daca m-as juca putin cu draga ta prietena? Hehe...Phaahaha! Haide! Arata-mi ura ta pentru mine! Hahaha! Da! Aia e privirea! Privirea aceea pe care o observ la fiecare prizonier...atat de satisfacator...hahaha!
-Maniac nenorocit...
-Dar vai, cum te-as putea lasa sa spui asemenea cuvinte murdare? Heh...Andrew isi desface esarfa de la gat si mi-o leaga de gura pentru a nu vorbi cu usurinta.
Dragul meu Ben..."prieten" vechi...Cum indraznesti sa mi-o iei pe Lucy?! Spunand asta ma injunghie in umar, nu adanc, dar suficient cat sa ma faca sa sangerez.

-Stii cat de mult am planuit momentul asta? Momentul in care voi putea sa o aduc de partea mea? In care VA FI A MEA?! Andrew continua sa ma raneasca cu cutitul in mod repetitiv in umar marind taietura de dinainte si facand altele noi. Ma zbateam incercand sa il lovesc cu micioarele sau sa-i dau peste cutit insa nu functiona. Lanturile ma strangeau destul de tare lasandu-mi urme pe piele. Pozitia inconfortabila in care ma aflam nu ma ajuta deloc in incercarile mele de a-l opri pe maniac. Incerc sa spun ceva dar nu se intelege mai nimic din cauza esarfei.

-Ce vrei sa spui? Sa protestezi? Oh te rog, am auzit destule proteste la viata mea. Sa speram ca nu va reactiona asa si draga mea printesa. Pana la urma, dupa ce termin cu tine voi fi tot ce are, se va atasa de mine si atunci scopul meu v-a fi atins. Dar ca sa pot fi cu ea, trebuie mai intai sa va omor pe voi toti! Vocea lui suna aproape soptita pana mai pe final unde a accentuat cuvintele facandu-se inteles iar ochii aceia cu un ton de gri erau fara viata parca hipnotizati. Actiunile lui era involuntare si repetitive, ranile fiind mereu in acelasi loc rareori schimband locatia. Totusi imi evita inima ceea ce inseamna ca nu ma vrea mort, ori asta ori vrea sa se joace mai mult cu mine.

Nemai suportand durerile decid sa ma prefac mort pentru a ma lasa in pace. Nu am de ales decat sa gasesc o alta cale de iesire.

-Huh..? Doar atat ai rezistat? Si eu care credeam ca ma voi putea distra mai mult.. Ei bine, asta e. Cu atat mai bine pentru mine. Acum cu rivalul eliminat ma pot concentra pe draga mea Lucy. Doar a mea...hah...hahahaha! A mea hahahahaha! Ahh... asa iti trebuie criminal nenorocit.. Paznic! In cateva secunde un barbat patrunde in camera purtandu-se ca la armata.

-Du-l pe mortul asta cu ceilalti. Eu stau cu fata. Nu ma deranjati indiferent de subiect!
-Da domnule. Barbatul ma ia pe sus carandu-ma pana intr-o camera necunoscuta mie. Cand intram sunt izbit de un miros extrem de puternic de hoit. Sunt trantit pe jos urmand ca barbatul sa plece. Cand ma ridic imi dau seama ca stateam pe o gramada de cadavre. Mirosul acela, privelistea, sentimentul....nu le-am mai simtit de atat de mult timp.. Privesc dornic cadavrele revenindu-mi insa repede. Nu era timpul sa ma gandesc la crime cand Lucy e pe punctul sa fie abuzata sexual. Iau cateva bucati de material rupt din hainele cadavrelor si imi acopar ranile incercand sa ignor durerile si gandul ca provin de la un cadavru de cine stie cand. Mergand mai mult stramb ma indrept catre usa ce surprinzator era deschisa. Un coridor lung din piatra complet gol. Ma opresc si incerc sa imi aduc aminte harta insa nu mi-e de folos. Lucy era cea ce avea carnetelul cu planul si harta...off...

Ma aventurez in camere ascunzandu-ma din 3 in 3 minute in orice loc gaseam doar sa nu ma vada un paznic. In momentul actual daca ma vede unul nici nu il pot bate si nici nu pot fugi deci trebuie sa ma descurc cumva.

Rezista Lucy....