Criminala din mine (volumul 2)

Capitolul 11

  Sunt tarata de 2 barbati catre celula nu-mi amintesc mare lucru, insa tin minte ca cineva m-a taiat cu cutitul probabil de mai multe ori.
  Am privit confuza imprejurimile. L-am observat pe Lan fiind si el tarat de 2 barbati, insa dispare imediat ce este dus in celula lui. Barbatii ma arunca in celula incuind usa. Simt o mica senzatie de durere in bratul stang. Ben ma priveste fara sa spuna nimic fiind invelit cu plapuma pana in cap.

-Ce s-a intamplat? Intreb sprijinindu-ma in coate.
-V-au prins aia cat planuiati evadarea. Mormaie de sub plapuma.
-Sa evadez? De ce as evada de aici? E riscant. Ma opresc procesand ce tocmai am spus si imi dau o palma.
-Huh. Deci am avut dreptate. Uite de-asta nu vreau eu sa evadez. Ne spala pe creier.
-Dar daca evadezi cum te mai spala pe creier?
-Asta e si ideea. Nu evadezi. Fiecare usa are un senzor ce aprinde un beculet in camera de comanda. Cumva identifica persoana sau persoanele ce trec pe acolo si daca nu esti pazit... te prind si...nu vrei sa stii ce se intampla dupa.
-Ce anume?
-Te pedepsesc in functie de cat de aproape ai fost sa evadezi. Stii si tu cum e cu pedepsele...in unele cazuri se ajunge si la moarte. Desi din cate am inteles a fost destul de rar.
-Tu de unde naiba stii toate astea?
-Paznicul m-a informat. E o poveste lunga.
-Vrei sa zici paznicul ala care vorbeste mereu cu tine?
-Ce? Tu de unde naiba stii?
-Uneori mai scriu in carnetelul ala sau ma trezesc in mijlocul noptii si il aud. Nu prea i-am dat importanta. Toti paznicii de aici par nebuni. Sau poate se plictisea si a inceput sa vorbeasca cu tine.
-Ma doare sa te vad asa nestiutoare. Ma intreb cum erai pana sa vii aici..
-Clar nu asa.
-Regreti decizia deja? Intreaba ranjing usor stiind ca m-am bagat singura la parnaie. Am pufnit la auzul cuvintelor lui si m-am asezat intr-o pozitie mai comoda. Un moment de liniste m-a facut sa imi dau seama ca nu am fost singura torturata. Pe fundal se aud strigate infundate venind din camera in care am fost inchisa. Pasii rasunau in tot holul cat prizonierii erau dusi catre camera. Atatea victime intr-o singura zi...

-Ben?
-Hm?
-Colegul tau de camera a fost pedepsit vreodata?
-Heh da, de mai multe ori. Dar ma rog, nu-i faceau prea multe ca marturisea tot. Cred ca s-a ales doar cu cateva zgarieturi. Asta s-a intamplat in primele doua luni cat era faza cu evadatul. Apoi s-a oprit si a cam renuntat la ideea de a evada  parea plictisit de viata. Si aparent a fost bine. I-au dat drumul iar eu...eh...mai am de asteptat.
-Daca reusim totusi sa gasim o metoda...
-In primele 2 luni spunea ca lucreaza la un plan, cauta o ruta insa...nu mi-a spus. A zis ca vrea sa puna totul la punct pana imi poate spune si a ajuns sa nu imi mai spuna deloc.

  Oftez demoralizata de cuvintele lui si ma intind pe spate privind tavanul. Un void negru...era destul de intunecat in camera si nici macar nu mi-am dat seama. Oare cat e ceasul? Ben imi ia carnetul de pe pat si incepe sa-l rasfoiasca. Chicotea incet la unele pagini. Ce-i drept, am cam injurat de morti cand nu intelegeam cate ceva si am scris acolo si injuraturile. Barbatul de langa celula il privea incruntat, probabil banuieste ceva. Il trag pe Ben de pantaloni facandu-i semn cu privirea catre paznic. Ofteaza si se tranteste pe jos langa mine dandu-mi caietul si pixul. Pe o pagina mai spre finalul caietului era scrisul lui "Hai sa vorbim asa ca avem mai multe sanse sa fim prinsi.  Ne vor mentiona dimineata daca mai asculta mult si vor lua caietul"
Mi-am ridicat piciorul peste celalalt pentru a putea rezema caietul de acesta, noi inca stand pe spate.

"Probabil. Nu vreau sa ne prinda iar"
"Sa va prinda"
"Da, da, cum spui tu. Oricum, din cate tin eu minte si am notat in seara asta ne dau voie sa jucam ceva, nu? Ciudat pentru o inchisoare..."
"Majoritatea te lasa sa te joci carti sau table cu colegul de celula insa acum putem juca si cu ceilalti. Saptamana trecuta am intrat la poker"
"Si pe ce-ati pariat?"
"Pe informatii despre politisti si paznici."
"SI TU ABIA ACUM IMI SPUI?"
"Nu mai tipa in liniste"
"Pff...ai aflat ceva?"
"Pai eu am pierdut si i-am spus castigatorului de actiunile paznicilor cu vorbitul in timpul noptii si aparent nici el nu stia. Insa n-am putut afla nimic ca am pierdut."
"Ce s-a intamplat cu castigatorul?"
"Isi facea planuri sa evadeze insa n-am mai auzit nimic de el. Cel mai probabil a evadat sau a fost ucis in timpul evadarii. Desi a doua varianta e mai plauzibila."
"Aah...nu ma ajuti."
"Nu am spus ca o sa te ajute."
"In fine. Posibil sa vina si Lan si putem vorbi in timpul unui joc."
"Cand o sa ne fie si Lac ala de ajutor?"
"Lan...E Lan...Si ne va fi de ajutor."
"Nu pare"
"Ben, tu chiar nu-l suferi asa-i?"
"Ti-am mai spus, n-am incredere in el. E dubios."
"Nici in Greg?"
"Inca nu-l stiu dar cand o sa-l vad probabil nici in el nu o sa am incredere. Hai sa ne oprim ca tre sa ne cheme."
"Okay"
  Am inchis caietul si l-am indesat sub saltea fara sa vada paznicul. Prizonierii au inceput sa iasa pe hol. Am fost si noi chemati si condusi pana in sala.
  Sa inceapa jocurile.