Criminala din mine (volumul 2)

Capitolul 5

   Autor pov.

   "Intrerupem filmul din aceasta seara pentru a anunta o stire importanta. De acum in colo nu va mai trebui sa va temeti de criminalul misterios de pe strazile intunecate ale orasului. Astazi o adolescenta de 23 de ani numita Lucy Kurlsson s-a predat politiei locale. Aceasta marturiseste ca de mai bine de 6 ani a ucis fara mila sute de oameni si nu a fost prinsa pana in acest moment. Lucy a fost numita de catre localnici "The Shadow" datorita tinutei intunecate si disparitiilor sale misterioase. Marturiile au fost dovedite astfel ca in urmatoarele 24 de ore va fi deplasata impreuna cu alti 5 criminali de top catre inchisoarea de maxima securitate din Florida. Inainte de a intra in autovehicul aceasta a lasat un mesaj unei anumite persoane:
"-Doamna Willson, imi pare rau ca v-am mintit. De fapt, nu regret nimic. Mi-as fi dorit sa va ucid chiar atunci insa timpul nu mi-a permis. Iar catre toti ceilalti oameni ce privesc asta: Ma voi intoarce, *biiiiip~*!"
   Acestea au fost ultimele cuvinte ale fetei inainte sa se indrepte catre inchisoare. Va multumesc pentru  atentia acordata. O seara buna!"

   Doamna Willson privea cu ochii plini de lacrimi ecranul televizorului ce revenise la filmul pe care il urmarea in urma cu doar cateva minute. Vestea nu a fost socanta doar pe ea, ci pentru toti oamenii ce au vazut reportajul. Mintea doamnei Willson era intoarsa cu susul in jos, inca incercand sa clarifice situatia. Inima ii batea cu rapiditate in piept iar mainile si picioarele ii tremurau mai ceva ca Pamantul in timpul unui cutremur. Multe ganduri ii treceau prin minte, intrebari, dar cand nu gasesti raspunsul la aceste intrebari te simti pur si simplu pierdut. Simti ca ceva iti lipseste, face raspunsurile sa para mult mai importante decat sunt de fapt. Insa afland in doar 2 minute ca o fosta eleva a liceului in care lucrezi a renuntat la scoala pentru a devenii criminala si si-a dorit sa te omoare fara pic de regret...e prea mult pentru o biata femeie.

  Reportajul a socat multa lume. Unii erau in culmea fericirii stiind ca nu mai este nevoie sa-si faca mii de griji in legatura cu criminalul ce umbla pe strazile orasului de mai bine de 6 ani de zile. Insfarsit se simteau liberi, adica in tot acest timp oamenii de acolo au trait cu sentimentul ca sunt incarcerati.
  
   Multe cunostinte ale lui Lucy au fost la fel de socati la auzul reportajului, mai ales fostii colegi ai ei. Cei ce se aflau pe holul scolii erau in mare parte cunostinte sau rude ale fostilor elevi. Sentimentul de nesiguranta amplificandu-se cand acestia au aflat  ca un criminal expert a trecut pe langa ei alanizandu-i cu privirea in urma cu doar cateva ore. Intr-adevar infiorator.

  Lucy statea cu gandul la persoanele ce nu mai sunt printre ei, si-ar fi dorit sa vada asta si parintii ei. Sa afle ce fel de fiica au nascut si au ingrijit. Poate au aflat asta din ceruri, cine stie?

   In drumul spre inchisoare Lucy ii analiza pe ceilalti criminali. Pe langa ea se aflau inca 5 criminali, toti barbati. O trecu gandul ca o sa trebuiasca sa-si creeze o reputatie buna si sa faca rost de cativa prieteni acolo, asta daca vrea ajutor in legatura cu evadatul.

-Ce te holbezi asa la noi fetita? Se aude vocea unuia dintre cei 5 criminali. Un barbat in varsta de 27 de ani. Inalt, brunet cu ochii intunecati precum sufletul sau. La auzul vorbelor sale Lucy si-a dat seama ca el urma sa fie un om valoros. Cu toate acestea nu putea sa spuna pur si simplu ''te voi folosi pentru a iesi din inchisoare cu un prieten". Trebuia sa para mai dura decat este deja.
-Fetita ii zici lu ma-ta. Ba idiotule, tu ma crezi fetita?
-Pfoai dar vai tu draga imi pare rau ca am insultat o asemenea regina ca tine. -Hai gata cu gluma. Am auzit ca te-ai predat idiotilor astora. Chiar asa proasta esti? Spune un altul dintr-un colt mai retras.
-De parca tu esti mai prejos.
-Macar eu nu am marturisit totul ca un fricos.
-Fricos pe dracu'! Daca ai fi fost un criminal expert ai fi stiut cum sa scapi de ei si sa nu fi prins. Spre deosebire de tine eu merg din pura initiativa pentru a ajuta un vechi prieten sa evadeze.
-Ooh vai, uita-te la ea prietenoasa naibii. Riscandu-si pielea pentru un prost.
-Ba de prost chiar e prost dar ce sa zic cam sunt obligata.
-De ce? Vocea groasa a barbatului musculos din fata ei isi facu simtita prezenta. Un mic zambet si-a facut aparitia pe fata fetei. El era cel mai potrivit cand vine vorba de politistii care misuna prin toata cladirea.
-Am niste intrebari ce au ramas fara raspuns din cauza lui. E o poveste complicata.
-Da-l dracu' de idiot! Nu poate si el sa evadeze singur?
-Din cate am inteles eu nu vrea sa incerce macar.
-Papa lapte. Ii e frica sa se riste.
-Ma rog, e de inteles avand in vedere ca este una dintre cele mai bine securizate inchisori.
-Si? Nu e cu nimic mai speciala decat altele! Tot te tine inchis si are aceleasi activitati ca celelalte.
-E totusi o diferenta.
-Tot papa lapte e.
-Ba eu v-am spus, tipul asta e idiot rau si ma rog nu prea ar merita el sa fie salvat. Apropo! Din cauza lui am devenit eu criminala si din tot ce a facut doar de asta ii sunt recunoscatoare. Ah da si mi-a omorat parintii din greseala.
-Din greseala?
-Poveste lunga. Acestia isi fac un scurt schimb de priviri urmand sa spuna ca au timp iar tot restul drumului au discutat despre trecutul lui Lucy. Cand vor ajunge la inchisoare urmeaza doar sa spere ca va fi in aceeasi celula cu Ben.
Reactia lui totusi este ceea ce o ingrijoreaza...