Otrava unui sărut

Capitolul 3 - Partea întâi

Soarele îşi împrăştia razele răzleţe în camera Giorgianei. Aceasta se foi dintr-o parte în alta a patului, trăgându-şi deasupra capului pătura cu care obişnuia să se învelească. Ce ura cel mai mult la acel conac era faptul că trebuia să se trezească atât de dimineaţă. Nici nu apuca bine să răsară soarele, că trebuia să fie în picioare, deja pregătind micul dejun. Însă ceva, în acel moment de leneveală, îi spunea că ducele avea s-o ierte dacă în acea dimineaţă ar mai fi dormit câteva ore. Nimeni nu i-ar fi simţit lipsa, plus de asta, femeile de la bucătărie se descurcau de minune şi fără ea. Toată noaptea şi-o petrecuse admirând pereţii dormitorului şi întrebându-se dacă sora ducelui mai ascundea şi alte secrete în acea cameră. De câteva ori se ridicase pentru a cotrobăi prin sertare şi dulapuri, chiar şi pentru a rupe scândura din podea. Dar renunţă la gândul acela în momentul în care realiză cât de stupidă fusese ideea şi cât de nepotrivit venea momentului.

Nedorind s-o supere pe Eleanor, se ridică în şezut şi îşi frecă ochii nervoasă. Ura acea rutină pe care şi-o crease de câteva zile, iar faptul că seara urma să participe la un bal plictisitor, o călca şi mai tare pe coadă. Tot ce o mai consola era felul în care avea să se integreze în societate, dar mai exista o problemă pe care nu reuşea s-o rezolve de una singură: îmbrăcămintea. Fiecare doamnă prezentă la acel dineu avea să poarte câte o croială unică, fiecare tânără necăsătorită avea să strălucească asemenea unei stele pentru a-şi cuceri alesul. Iar ea... era o simplă fată dintr-un sat pe care nu-l cunoştea prea multă lume, o servitoare cu poftă necontenită de răzbunare. Ea nu deţinea felul acela de ţinute, nu avea bani şi nici timpul necesar să-i facă pentru a-şi putea cumpăra ceva decent. Putea jura că urma să-l facă pe duce de ruşine şi ultimul lucru de care mai avea nevoie era să fie dată afară. I-ar fi dat totul peste cap.

Departe de realitate, îşi lăsă mintea să zboare, frecându-şi fruntea cu două degete de la fiecare mână. Îi era atât de dor de trecutul ei, cel dinaintea Lordului Christian încât... Îzbucni în hohote de plâns, lacrimile cristaline şi fierbinţi inundându-i ochii şi pătând fiecare părticică de piele cu durere şi regret. Mama ei nu mai era, nici măcar tatăl ei, pe care îl considerase dintotdeauna un bărbat puternic, aproape nemuritor. Sora ei mai mică, Emilia, fusese îngerul ei păzitor pe Pământ şi se ridicase la ceruri pentru o veghea în continuare. Din cauza plânsului puternic ce-i acapara întreaga fiinţă, începură să se audă zgomote ca de scârţieturi ieşind din corzile ei vocale. Îşi duse mâinile către gură şi şi-o acoperi, încercând a-şi controla stările ce n-o lăsau să se bucure de noua zi însorită.

Se întreba la nesfârșit câte zile trebuia să mai îndure până să își curme durerea, cât de multe trebuia să mai ierte pentru ca sufletul ei să se înnegrească complet. Răzbunarea îi fierbea în sânge, dar circumstanțele, sufletul ei care nu ar fi putut fi înveninat de răutate nici într-o mie de ani și planul pe care și-l pusese îl gând, i-o îngheța în vene. Iar asta o frustra. Ar fi vrut să aibă puterea de a îşi răzbuna familia încă din prima clipă, fără a se milogi pe la casa unui duce, fără a-i păta și lui viața cu probleme ei. Dar pe urma altora trebuiau să plătească alții, nevinovații, de obicei.

Inspiră adânc și își promise pentru a mia oară că nu avea să mai plângă. Își părăsi patul moale și se îndreptă spre oglindă, desfăcându-şi pletele ce-i curgeau în valuri mari pe umeri. Ondulat de la mama natură, Giorgiana reușea întotdeauna să îl așeze așa cum își dorea. Părul ei negru ca pana corbului îi scotea în evidență trăsăturile fine, care păreau pictate pe o pânză, căci pielea îi era ca și spuma laptelui. Se privea cercetător în obiectul oval din față, apropiindu-și chipul în același timp. Oare când ai devenit o așa scorpie, Giorgiana? se întrebă. Își prinse părul într-un coc jos și realiză că firul de lavandă i se pierduse prin podoaba capilară bogată. Zâmbi văzând cât de bine se potrivea movul cu negru.