Simplu de la Simplityy

Știu că se poate

          Nu am habar cum ar trebui să încep acest capitol. În ultimul timp, am auzit foarte des minunatul „Nu ai cum să reusești" și simt nevoia să scriu despre asta.

           Nu am avut niciodată o persoană ce să mă încurajeze să pornesc pe drumul dorit. Am avut parte doar de persoane ce spuneau „Nu știu, sunt șanse să nu reușești." sau persoane ce mi-au spus direct că nu sunt șanse să devin ceea ce doresc. Exact, vorbesc despre cariera mea din viitor. Contează foarte puțin care este aceasta.

            Nu înțeleg de ce majoritatea oamenilor spun că e imposibil. Nu vreau să devin extraterestru, așa că nu văd unde este problema. O să fiu un om și o să muncesc într-un domeniu ca toți ceilalți oameni și o să salvez lumea asta. Nu, nu visez prea departe. Știu că pot să o fac. Poate că sună ciudat, dar cred că m-am născut pentru a îmi lăsa amprenta. Nu pot să îmi imaginez că m-am născut și că o să trăiesc o viață simplă alături de o familie. Nu se poate să fie doar atât despre mine. Știu că am ajuns până în acest moment pentru a trăi mai mult decât o viață simplă. O să călătoresc, o să ajut cât de mult o să pot, o să scriu, o să cunosc foarte mulți oameni și o să mor doar după ce o să schimb ceva.

            Vreau ca peste ani să se afle că Simplityy a făcut tot ce a putut pentru a schimba lumea și că a trăit într-un mod complicat de simplu. Vreau să salvez persoanele din jurul meu și să mă salvez pe mine de ceea ce aș putea să devin, dacă nu aș visa. Vreau să public cât mai multe cărți și să mă mândresc cu asta. Vreau să îmi trăiesc singura mea viață așa cum trebuie. 

           Acum o să vorbesc strict cu tine, cititorul din spatele ecranului. Dacă ai un vis, luptă pentru el! Trebuie să faceți tot ce este posibil și imposibil pentru a te salva de corupție, de tiranie și de răutate. Ai o șansă și nu ți se va da o alta. De ce să o pierzi? Vrei doar o viață simplă? Te mulțumești cu un bagaj de amintiri și unul de nereușite? Poți să te trezești dimineața și să repeți un azi ce a fost ieri și ce va fi mâine? Dacă răspunsul la ultimele trei întrebări este da, atunci îți urez sănătate și bucurie, dar îți spun că te mulțumești cu puțin. Dacă răspunsul este negativ, atunci îți doresc tot ce e mai bun și sper că peste ani o să pot spune că te știu de pe wattpad și să fiu mândră că ai schimbat și tu puținul tău.

          Mă întorc la subiect. Dacă o tot ținem pe „nu se poate", chiar nu se va putea. Trebuie să strângem puțin optimism, mai multă voință și foarte multă răbdare. Nu înțeleg de ce să le tăiem copiilor „aripile". Eu asta am simțit. Am crezut că toți vor să îmi fure aripile și să mă arunce de pe un pod. Chiar s-a întâmplat asta și când mă aflam în cădere, m-a salvat un înger. Cât scriam acest capitol, mi-am adus aminte de îngerul meu. Nu pot spune că acest înger m-a susținut foarte mult cât era om, dar m-a ajutat să îmi formez un vis. După trecerea sa către lumea cealaltă, am găsit putere nelimitată. Știu că trebuie să merg pe un drum pentru a îl face mândru. Nu vreau să las viața să îmi scape printre degete și să îmi dezamăgesc îngerul. El nu m-a dezamăgit niciodată.

          Dragă înger,

         Sper că îți este bine și că ți-ai reîntâlnit iubirea. Nu ți-am scris până acum pentru că nu am putut. Îmi e greu și acum. Nici nu știu cum ar trebui să mă adresez. 

          Îți mulțumesc că mi-ai transmis cele trei pasiuni și că mi-ar arătat că viața e minunată. Uneori nu puteam să trăiesc în realitatea aceasta, iar tu ai construit o poveste în care să pot fii fericită. Ai trecut prin foarte multe și mă bucur că am putut să ascult o parte din aventurile tale.

           Îmi cer scuze pentru toate greșelile pe care le-am făcut și îți promit că nu o să le repet! O să mă străduiesc să reduc numărul acestora și să te fac mândru.

             Greșelile sunt greșeli, dar trebuie să îmi cer scuze că nu am făcut nimic pentru a îți arăta cât de important ești. Societatea nu te-a respectat de foarte multe ori, dar eu am încercat să o fac. Îmi pare rău că nu am fost la înmormântarea ta și îmi doresc să pot ajunge repede la cimitir. A trecut mult timp de când nu ne-am mai întâlnit sufletește, dar vreau să o fac. Îmi e greu și îmi e dor.

             La școală, acasă și în societate nu e bine, e binișor. Se poate mai bine și o să lupt pentru mai bine. O să merg pe drumul pe care trebuie și pentru tine. Ți-am promis, îți amintești? O să mă țin de cuvânt și o să fac să fie bine.

               Îmi e al naibii de greu pentru că nu știu să transmit ce simt și pentru că îmi e greu să mă gândesc că scriu unei persoane așa de importante ce a plecat de atât de mult timp. Îmi e dor și aș vrea să te mai văd o dată. Nici nu îmi mai amintesc clar cum arătai. Îmi amintesc de sufletul tău minunat și vreau să îl formez pe al meu să fie așa de bun.

               Te rog să mă ierți că termin aici, dar nu îmi mai poate sufletul acesta mic. O să ne revedem la un moment dat, dar sper să fie cât mai târziu pentru că am multe de făcut.

                                                                       Rămas bun,

                                                                                                   fetița cu codițe.

                 Cine e „îngerul tău"?