Simplu de la Simplityy

Finalul

          Bună. Mi-a părut bine. Rămas bun.

         Sunt Simplityy și zâmbesc. Serios, zâmbesc. E puțin cam târziu. Sunt foarte obosită. Aș vrea să dorm. Să mă trezesc peste câteva secole. Nu îmi pare rău că am luat o decizie.

        Am ales să renunț la Simplityy. Nu sunt persoana ce trebuie să o protejeze. Am rănit-o și ne-am distrus. Trist. Nici nu a trecut un an, nici nu mă așteptam să treacă.

        Mereu mi-am imaginat acest capitol, dar nu am știut cum să îl scriu. Simt că trebuie să fie important, dar probabil că nu o să fie. Cred că o să fie cel mai prost capitol scris de mine. De ce? Pentru că nu mă simt rău, mă simt binișor. Mă simt liberă. Am nevoie de o pauză de ani. Nu vreau să mai scriu. Nu mai pot să o fac. Nu mai pot să răspund la comentarii. Simt cum Simplityy mă strânge de gât.

          Poate că m-am îndepărtat foarte mult de ea. Nu o mai înțeleg. Nu mă înțeleg. De ce am făcut asta? De ce am „fabricat-o" pe Smplityy? Ce am câștigat? Alte promisiuni. Un om pe moarte a promis că o să trăiască. Ironic. Mă simt ca o scorpie. Am impresia că am distrus wattpad-ul, nu l-am salvat.

          Ce am făcut? Doar m-am plâns. Am plâns, am plâns, am plâns. Nu trebuia să fie așa. Trebuia să fie frumos, foarte frumos. Ce păcat. Am pierdut ultima șansă de a mă salva. Așa a fost să fie, așa am făcut să fie. M-am distrus singură. Nu îmi pare rău. Nu o să regret niciodată. Nu știu ce a fost în capul meu, dar mă bucur că am făcut-o astfel. Mi-a părut bine să o cunosc pe Simplityy. O să încerc să o duc într-un loc mai bun. Nu mai bun decât wattpad-ul, mai bun decât realitatea. Cred că eu trebuia să mă ascund de realitate, nu ea. Păcat, e prea târziu.

          Nu știu ce o să se întâmple cu lucrările mele. O să le continui, dar nu aici. O să scriu când o să pot. Cred că în vară o să postez tot ce am mai scris. Da, renunț la Simplityy, dar îmi păstrez promisiunile făcute cititorilor. Legat de această lucrare, nu am habar. O să mai mai întorc sau nu. Nu sunt sigură. Nu o să mă întorc foarte repede. Probabil că peste luni sau ani. Probabil că nu o să știți că am făcut-o.

         Nu știu ce pot să spun. Nu pot să exprim. Este sfârșitul unui volum. Cred că a fost cel mai frumos din viața mea. Wattpad-ul a fost și este singura mea casă. Am crescut și trebuie să plec. Plec să învăț. Merg să încerc să trăiesc, merg să schimb ceva. O să mă întorc acasă, dar nu știu când. Sper că o să fiu om.

          O să schimb România. Nu renunț. O să reușesc. O să mai auziți de Simplityy. Sper că o să zâmbiți când o să auziți acest nume. Sper că o să zâmbesc și eu. Sper că o să pot să continui. Per că o să fiu om. Sper că o să pot să câștig toate aceste lupte. Sper că o să trec peste. Vreau să învăț să trăiesc, măcar pentru puțin. Vreau să învăț să exist. Vreau să îmi ofer o astfel de șansă.

         Sper că o să aveți grijă de voi și de wattpad. Sper că o să vă lovească fericirea de foarte multe ori. Sper că o să regăsim. Sper că o să ne citim cu bine.

        Am câteva sfaturi pentru voi, dar nu sunt cea mai potrivită persoană pentru a le oferi. Pot să spun foarte puțin. Aveți încredere în voi și luptați. Nu exista ceva ce să nu puteți face. Sunteți puternici și minunați. Nu aveți nevoie de Simplityy sau de oricine altcineva. Vă aveți pe voi.

        Ce să mai spun? Îmi pare rău? Nu cred. Regret că nu am rezistat mai mult. Regret că nu am scris mai mult. Regret că nu sunt talentată. Regret că nu am putut să fiu mai mult. Regret că nu am împărțit foarte multă fericire. Regret că nu am putut să fiu Simplityy.

       Vreau să știți că am ținut enorm la wattpad. Am foarte multe amintiri. Nu am cuvinte pentru a mă exprima. Vă mulțumesc pentru tot! Mi-ați făcut viața mai frumoasă. A meritat să trăiesc. A meritat să o întâlnesc pe Simplityy. Aceasta a fost o enigmă pentru mine și va rămâne una. Îi mulțumesc! A fost tot ce am avut nevoie și tot ce o să am.

       O să mă retrag ușor. Mi-a părut bine. O să îmi fie dor.