M-am făcut mare

146 41 59
                                    

              Dragă mamă, acest capitol este tot pentru tine. Îți mulțumesc pentru că și astăzi mi-ai arătat că nu o să fiu ca ceilalți adolescenți. Nu am șanse, nu? Să te uimesc, nu vreau să fiu ca ei, vreau să fiu mai bună.

               Mi-ai pus granițe, mi-ai îngrădit viitorul. Nu ai crezut niciodată că o să fiu o fată deșteaptă și că o să lupt pentru viitorul meu. Se pare că nu îți plac surprizele deoarece de când ai aflat ce pot face, mă tratezi mult mai rău. Îmi pare rău că am întrecut limitele puse de tine, dar nu puteam trăi așa. Trebuia să fac ceva cu viața mea.

               Știi care consider eu că e cel mai groaznic lucru pentru mine? Cel mai mult m-a întristat că ai recunoscut în fața profesorilor că eu nu sunt prea deșteaptă și că nu o să fac față. Nu știu de unde ți-a venit și această idee genială. Știi cum e să îți spună un profesor asta în fața întregului colectiv? E groaznic. Am râs și am spus tuturor că ai făcut o glumă. Ești foarte amuzantă.

               Uneori mă întreb de ce nu îmi vezi reușitele. Nu am note proaste, nu înjur, nu îmi pierd timpul prin cluburi. Ce aș putea să mai fac? Spune-mi! Oare o să cresc vreodată în ochii tăi? Dacă tot am spus de crescut, să știi că nu mi-am schimbat părerea, eu tot singură m-am crescut. Mi-am curățat singură rănile fizice, nici nu se pune problema să vorbim de cele psihice.

               Acum vreau mai mult ca niciodată să plec. Nici nu ai habar de câte ori am avut ghiozdanul pregătit pentru a fugi. Nu o pot face pentru că am câteva promisiuni de îndeplinit. O să ajung mare, mamă. Sunt deja mare. M-am făcut destul de mare încât să înțeleg că noi nu avem decât o relație de sânge. Suntem diferite și tu nu ai vrut niciodată să avem ceva în comun. E puțin cam târziu, dar nici eu nu cred că mai doresc. Fiecare își are propriul drum.

              Mă simt al naibii de rău în timp ce scriu asta, dar tu nu știi asta. Foarte interesantă e emisiunea de la televizor, nu? Te-a deranja până și faptul că am spus că e regizată. Mi-am luat tălpășița. Nu am dreptul de a îți strica seara.

               Mă întreb dacă tu poți fi fericită pentru mine. Nu cred, chiar nu cred. Nu ai fost niciodată și ai avut motive. Mai ții minte când am câștigat acel concurs? Te-au interesat banii, nu faptul că eu am muncit pentru această performanță. 

               Nu vreau să te pun într-o lumină proastă, dar chiar nu îmi amintesc ceva bun ce să fii făcut tu pentru mine. Poate că sunt supărată și nu pot gândii foarte limpede, dar știi și tu că niciodată nu am consider că relația noastră ar fi prea bună.

                Tu ești de părere că sunt o ciudată și că nu pot avea prieteni și nici un viitor prea strălucit. O să mă asigur că îmi îndeplinesc toate dorințele și că o să ajung sus. Sper să mă poți vedea.

                  Tu mai ții minte când m-ai întrebat ultima oară de ce plâng? Eu da și știu și de ce vărsam lacrimi. Am mai plâns de multe ori, azi am plâns de două ori. Deja nu mă mai îngrijorez de ce vor spune mâine profesorii, m-au văzut de multe ori cu ochii umflați de la prea mult plâns. Tu obișnuiai să mă bligi să fac ceva doar pentru a nu fi văzută așa. Contează? Chiar contează ce se vede pe exterior? Nu contează deloc ce fel de persoană sunt pe interior? Atunci de ce naiba mai trăim? De ce naiba mai avem creier și inimă? Sunt puse doar de umplutură?

                Obișnuiam să îți caut scuze pentru ceea ce faci, dar s-au terminat. Tu nu ai nevoie de motive, tu doar acționezi. Eu trebuie să mă gândesc de șapte ori înainte de a vorbi. Dacă ai aflat ce fac eu pe wattpad, m-ai îngropa de vie. Bună glumă, nu?

                Ai și tu calitățile tale. Ești o soție destul de bună, o noră acceptabilă, o femeie puternică și o vecină pe care se poate conta. Mă întreb când o să fii mamă și pentru tine? Ai timp acum sau mai aștept?

               Nu îți face griji, nu o să mai renunț. Nu mă mai întorc din drum. I-am promis acelui om, știi tu cel pe care l-ai vorbit de rău, cel care a murit și pe care eu îl adoram. Nu am mai fost de mult la mormântul său. De ce? Nu prea știu cum să îți spun. Mi-am pregătit o întâlnire cu el, dar vreau să fiu un om minunat când o să ne revedem. Poate că nu am vorbit multe cu el, dar simt că e singura persoană ce m-ar mai înțelege. Întâmplător, sau nu, e în altă lume. Îmi e al naibii dor de el și o să îmi fie mereu. Mă gândesc zilnic la el. Tu o faci? Ai uitat cât de mult ne-a ajutat? Pentru mine a fost un erou. El mi-a dat putere și încredere când nu aveam nimic. Uneori mă gândesc dacă el mă vede. Oare îi place? Mie nu și nu sunt deloc mândră de mine. Trebuie să mă controlez mereu și față de toți.

             Oricum, îmi cer scuze pentru tot. Nu aveai nevoie de o fată ca mine, tu așteptai pe cineva ca ea. Peste ani o să îți mulțumesc pentru că mi-ai dat acest nume, ai avut grijă atât cât ai putut de mine. Până la urmă, tu ești mama, cu bune și cu rele. Îți mulțumesc pentru tot!

Simplu de la SimplityyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum