Simplu de la Simplityy

De ce ne uităm în oglindă?

          Sunt sigură că nu mulți dintre voi v-ați întrebat De ce ne uităm în oglindă? Pare o întrebare banală, dar răspunsul său este unul neaşteptat de complex.
          Privitul în oglindă împarte omenirea în trei categorii. Prima categorie este reprezentată de oamenii ce îşi admiră condiția fizică, îşi aranjează hainele/părul în minunatul obiect. Cea de a doua categorie este formată din persoane ce se caută în geamul reflector pentru a îşi reaminti de ei. Ultima categorie face referire la oamenii ce se privesc în oglindă pentru a îşi vedea monstrul interior.

          Nu te poți afla toată viața într-o singură categorie. Vei trece fără să observi de la una la alta.

          Prima etapă prezentată, va fi şi prima comentată. Nu sunt foarte multe de spus despre acest tip de oameni, cel puțin o dată în viață, fiecare persoană îşi admiră trăsăturile fizice. Nu te afectează, atât timp cât oglinditul nu devine sportul tău preferat.

          A doua etapă este cea la care m-am oprit eu, după ce le-am parcurs pe toate. Nu cunosc numărul persoanelor ce se află în această categorie, deoarece am evitat foarte mult timp subiectul.
          Oamenii tiparului 2 se bazează pe scris, nu pe vorbit. Foarte rar îi vei găsi pe aceştia repetându-şi discursul în față oglinzii, ei îl vor scrie până mâna se va mişca singură. Dacă vei pune un astfel de om, să îşi imagineze o situație şi să se descrie pe el în timpul acțiunii, cu siguranță vei primi doar o inşiruire de sentimente şi stări. Nu îți va putea oferi detalii cu privire la fizicul său deoarece el se vede complet altfel de cum arată. Astfel de persoane, se uită în oglindă doar pentru a îşi aminti cum arată cu adevărat.
          Doare să nu îți poți imagina un moment doar pentru că tu nu ai habar cum arăți. Nu vă gândiți că nu îşi aminteşte cum îi arată părul sau ce culoare au hainele, el nu îşi reține forma feței, înălțimea sau nuanța pielii. Această etapă îți afectează viața.

          Am ajuns la ultima etapă, cea în care nu vă doresc să ajungeți.
          Există momente în viață, în care doar te priveşti în oglindă, nu te uiți într-un punct fix, nu admiri imaginea de ansamblu, doar te priveşti. După câteva secunde, corpul tău îşi pierde din formă. Apar puncte, linii, iar apoi pete. Ai ajuns în momentul crucial, eşti tulburat pentru că nu te recunoşti. Ceva pare înfiorător la aspectul tău fizic, dar nu îți dai seama. Aceste momente nu durează o eternitate, maxim cinci minute, dar sunt groaznice. Normal că totul se află în mintea ta, e doar rezultatul imaginației.
          Eu sunt de părere că în acel moment îți elimini monstrul interior. În timp ce mă priveam, ştiam că sunt eu, eram conştientă de acest lucru, dar nu mă puteam convinge.
          Acum nu vă imaginați că apare o fantomă în locul vostru sau că fața voastră va semăna cu cea a personajelor din filmele de groază. Nici măcar nu trebuie să te uiți atent în oglindă pentru a ajunge în această etapă, te poți lăsa purtat de gânduri, iar creierul tău îți va juca o mică festă. S-au făcut destul de multe experimente pe acest subiect.

          Deci de ce ne uităm în oglindă? Eu mă uit pentru a mă regăsi, iar rar pentru a îmi vedea monstrul. Tu de ce o faci?