Simplu de la Simplityy

Perfecțiunea, scuza imperfectă

          Astăzi am realizat că există o scuză ce mă irită. Ați auzit de „Nimeni nu e perfect" sau „Greșesc pentru că sunt om"? Sunt sigur că ați auzit.

          Da, e adevărat, nu există om perfect, dar asta nu înseamnă că de fiecare dată când greșești trebuie să folosești această scuză tâmpită. Ai greșit, recunoaște și încearcă să îți repari greșeala.

          Ai greșit pentru că nu ai fost atent, pentru că ești tâmpit, pentru că ești dus cu luntra, pentru că ești sărit de pe fix, dar nu pentru că ești om. Cum vine asta? Ai luat acel 3 la biologie pentru că ești om? Dacă ești om, nu ar trebui să știi destul de multe despre corpul uman? L-ai călcat pe Ionel pe picior pentru că ești om? Deci toți oamenii trebuie să îl lovească pe Ionel? Îmi e milă de el. I-ai spart geamul vecinei pentru că ești om? Cred că vecina ta o să se mute într-o pădure pentru a își păstra geamurile întregi. Ai omorât pisica bunicii pentru că ești om? Deci bunica ta nu e alergică la părul de pisică, doar ține animalele departe de acest „om".

           Știi măcar ce înseamnă să fii om? Picioarele, mâinile și restul corpului te fac om doar din punct de vedere fizic, nu și moral. Eu îți propun să fii om din toate punctele de vedere și după să folosești această scuză.

          Această scuză este folosită și pe wattpad. De zeci de ori, mi-a fost aruncată în față. Ești analfabet pentru că nimeni nu e perfect? Cu ce te afectează faptul că nimeni nu e perfect? Deci trebuie să devin perfectă?

          Unde poneii mei e logica? Am început să cred că majoritatea nu știu ce să răspundă și aruncă o replică de genul. Mi-a criticat lucrarea, stai că îi arăt eu că nimeni nu e perfect. Așa să faceți și în viață, dragi mei. Să le scoateți oamenilor ochii pentru că nu e nimeni perfect.

          Sunt de acord, nu există persoană perfectă, dar există persoane ce luptă pentru a nu mai fi imperfecte. Mai scădem din defecte și mai adăugăm la calități. Nu, oamenii nu sunt obligați să te placă așa cum ești și știm că mama ta alta nu mai face. Îți dau un sfat, încearcă să o faci pe mama ta mândră de tine. Are doar un copil, ar fi păcat ca și acesta să fie imperfect din toate punctele de vedere. Nu spun că trebuie să te schimbi total, dar trebuie să evoluezi. Lasă prostiile și treci la treabă.

          Eu nu mă consider om, nu încă. Vreau ca în ultimele momente din viața mea să îmi amintesc că am încercat să devin un om adevărat. O să știu și atunci că puteam să fac mai mult, dar o să plec cu sufletul liniștit. O să știu că am încercat și am dat măcar trei sferturi din cât pot.

          Din punctul meu de vedere, nu are rost să folosim astfel de scuze prostești. Perfecți sau imperfecți, tot noi suntem și putem mai mult.

          Tu ce părere ai despre acest subiect? Tu te consideri om?