Simplu de la Simplityy

Actoria în România

          Au existat sute de momente în care mi-am dorit să fiu cetățeanul unei altei țări. Principalul motiv a fost, este și va fi mereu, pasiunea mea pentru actorie.

         Există foarte puține domenii în care excelez, iar actoria nu este unul dintre ele. Nu pot spune că sunt o actriță minunată, dar mi s-a spus că am talent. Am făcut marea prostie de a crede că pot deveni actriță în România.

         Eu voiam roluri importante, seiale de succes și filme de Oscar. Mi-am dat seama că acesta este mai mult visul american, nu unul românesc. Am fost dezamăgită și încă sunt deoarece actoria nu este singurul drum pe care nu pot merge din cauză că m-am născut în România. Nu pot fi scriitoare, actriță sau critic literar.

         Din păcate, în 2017, într-o țară europeană, arta filmelor nu reprezintă un interes. Ne place să urmărim filme, seriale, dar nu să producem. Actorii noștri joacă peste hotare și ajung să fie dublați. Doare al naibii de tare să vezi cum sunt tratați românii noștri talentați.

         De ce când spui filme românești îți vin în minte doar cele alb-negru? De ce nu avem propriile noastre filme făcute în limba mamă? De ce trebuie să le vindem americanilor toate ideile noastre geniale?

         Aș vrea să fac un film sau poate mai multe, să fac un casting pentru actori și să am de unde alege. Sunt sigură că publicul ar fi gata să primească și produse românești.

          Este adevărat, avem și noi câteva producții, dar sunt prea puține și de proastă calitate. Avem foarte mulți tineri talentați, dar nu știm să îi folosim. Avem mână de muncă, dar ni se pare mai simplu să ridicăm cărămide cu piciorul.

         Din păcate, sunt încă minoră și majoritatea oamenilor din jurul meu sunt închiși în fața talentului, așa că nu pot face mare lucru. Îmi e frică de faptul că am să creșc și am să îmi pierd interesul de a juca într-un film românesc de nota 10+. Atunci o să fie prea târziu, nu o să mă mai pot rupe de ceilalți și o să îmi trăiesc viața urmărind seriale americane sau coreene.

          Aș vrea să putem trăi și noi precum ceilalți, dragă Românie. Poate că cer puțin cam mult, dar îmi doresc să am și eu șanse egale precum prietenii noștri europeni, dar poate că nu le merit. Da, asta e, nu e acesta drumul și trebuie să încetez să visez la imposibil.

          Tu ce părere ai despre actoria din România?

          Ți-a pus vreodată țara piedici în împlinirea dorințelor?