Simplu de la Simplityy

Nu pot uita

          Pot ierta, dar nu pot uita. Îmi voi aminti întotdeauna acele greșeli, mi s-au imprimat în minte.

         Te iert, te consider om, dar nu îți uit bilele negre. Ne întâlnim pe stradă, iar eu mă prefac că nu te văd. Tu ai ales pe ce drum vom merge, iar eu doar am ascultat. Acum e rândul tău să asculți. Te rog să asculți liniștea ce previne furtuna. Te rog să fii atent la picăturile de tristețe ce mi se preling pe obraji, e posibil să nu ai șansa să le mai vezi.

        Îți face plăcere să spargi fereastra unei case și după să bați la ușă pentru a îți cere iertare. ăcat că până ai ajuns tu la intrare, geamul a fost schimbat și au mai rămas doar cioburile ce trebuie adunate. Nu te apleca, te vei putea tăia! O să le adun eu! O să le strâng repede și o să le arunc. O să intru repede în casă și voi lăsa ușa deschisă în urma mea. Poți intra, părinții sunt în bucătărie! Eu merg în camera mea, nu îmi place prezența ta. Dacă ei te-au iertat și au trecut peste, nu înseamnă că și eu o să o fac.

         Nu te rog să te pui în locul meu deoarece nu ai fi capabil. Ca de fiecare dată, te gândești doar la tine. Poate că nu e rău, dar pe mine mă deranjează. Ai împins pe oricine ți-a stat în cale. Ai vrut să ajungi primul în vârful dealului, dar nu ai văzut că noi coboram. Acolo nu se află pomul cu mere de aur și nici fântana cu argint. E doar un deal, fără flori, fără copaci. Bate vântul foarte tare, ai grijă să nu mori de frig.

         Ai ajuns în vârf, felicitări! Ce o să faci acum? Poți să strigi cât vrei, nimeni nu te va auzi. Poate că părinții mei s-au oprit pentru un moment, dar eu nu o să o fac. O să cobor cât de repede pot și nici nu o să mă uit în spate. Pentru mine, tu ești pierdut. Te-ai pierdut în bogății și putere, dar ai uitat de sufletele pe care le distrugi căutând aurul. A durut și încă doare al naibii de tare. Ai distrus tot în jurul tău și mi-ai luat ultima urmă de fericire.

        Te-ai mâniat pentru că te-am numit "cineva". Pentru mine ești doar un om, un cineva neimportant. Te-am văzut cum te îndreptai spre noi și am fugit. Nu ai putut să mă urmezi. De ce? Drumul a fost prea greu de parcurs? Eu l-am străbătut de multe ori, uneori chiar desculță. Tu de ce nu o poți face?

         Aș vrea să vin la acel eveniment și să îți distrug fericirea. Aș vrea să îți șterg zâmbetul ăla tâmp de pe față. Demonii mei ar vrea să te vadă la pământ sau poate chiar sub el, dar eu nu îi las să mă controleze. Te vei bucura de aceea zi! Nu o să fac nimic. O să fii fericit, dar eu nu o să privesc asta. Măcar atât pot face.

        Ai spus să lăsăm supărările și ura în spate. Despre mine vorbești? Ești plin de teatru ieftin. Vrei să uit ultimii trei ani? Să îi las de izbeliște? Ce bine ar fi fost dacă tu ne-ai fi lăsat pe noi. Te-ai ținut ca un scai, dar mă bucur că te-am putut da jos. Nu o să las nimic în urmă. Iau tot cu mine. Sunt un întreg, nu pot fără ură. Ea mă ține puternică. O să ajung cineva datorită puterii pe care mi-o oferă aceasta.

        Te-am iertat, dar nu te-am uitat.

        Încă un capitol personal care e lipsit de logică în fața cititorilor.

        Pentru tine ce e mai ușor? Să uiți sau să ierți?