Dragoste fără sfârșit! (Finalizată)

Capitolul 10 Răspunsuri.

După câteva clipe de căutare în arhiva telefonului, Ankita mărise una dintre poze îndreptând-o spre David aşa încât să o poată vedea. Poza ilustra un tânăr chipeș care nu arăta deloc rău. De ce îi arăta lui această poză şi ce legătură are el cu starea ei?

- El este Andy, spuse Ankita nostalgică. L-am întâlnit când aveam 17 ani. O persoană extraordinară, mai mult decât aș fi putut visa vre-o dată. Am fost împreună timp de 3 ani în care ne-am curtat şi ne-am îndrăgostit iremediabil unul faţă de celălalt. După trei ani, spuse ea în timp ce continua ea să caute în pozele din telefon, ne-am căsătorit!, îi spuse arătându-i o poză cu ea şi Andy în haine de nuntă.

Arătau superb, iar ochii lor ilustrau o dragoste fără sfârșit! Poza ilustra un momentul tandru în care ea îi aranja cravata zâmbind, iar el îi prinse între palmele-i mari mijlocul ei subțire privind-o cu admirație şi un deplin respect.

- Eram atât de fericiţi împreună, continuă ea privind spre marea învolburată, dragostea noastră creştea şi înflorea tot mai mult şi mai mult. După un an de la căsătorie eram în al nouălea cer amândoi. Ţineam în braţe rodul dragostei noastre, două gemene blonde cu ochi albaştri ce semănau ca două picături de apă şi care erau oglindirea minunată a bunicii din partea tatălui. Erau două drăgălăşenii, iar noi nu ne încăpeam în piele de fericire. Ne-am dedicat amândoi vieţile pentru a le creşte în cel mai frumos mod posibil. Ne petreceam foarte mult timp alături de micile noastre prinţese. Andy le răsfăţa ori de câte ori avea ocazia. Obişnuia ne să spună că are o regină şi două prinţese.

David o asculta tăcut privind când la poza celor două gemene, când la Ankita care povestea cu atâta drag, cu zâmbetul pe fața scăldată de lacrimile pe care le lăsa să curgă în voie. Ea tăcu pentru câteva momente. El o privea cu atâta admirație. Ankita soţie şi mamă? Nu şi-a imaginat-o niciodată în aceste posturi, dar nici nu puteai spune că este posibil la modul în care arăta. Cunoscuse femei care după căsătorie, dar mai ales după primul copil se schimbase în trup, ea însă arăta la fel ca în ziua nunții ei.

- Numele lor, continuă Ankita, erau Alice şi Aida.

- Numele tuturor începea cu „A"? întrebă mirat David,

- Da, spuse ea zâmbind, Andy obişnuia să spună că suntem familia A!

- Ce frumos!

- Când am am împlinit 25 de ani, spuse ea în timp ce îşi scotea medalionul din interiorul gecii, Andy mi-a dăruit acest medalion - inimioară pe care este încrustată litera A şi mi-a spus că dragostea „A" va dăinui pe vecie. Din acea zi îl port mereu şi în ţin între degete atunci când mi-e dor.

Se opri din povestit, iar ochi ei erau plini de lacrimi care se adunase pe pleoape şi care parcă refuzau să părăsească locul cald din ochii ei. Îşi închise ochii strâns şi ridicase capul în sus lăsând colecţia de lacrimi să îi coboare pe obraji. David îi puse uşor mâna pe umăr, făcând-o să se întoarcă către el. Îi întinse telefonul şi un şerveţel pentru a-şi sterge lacrimile.

- Unde sunt ei acum?, întreabă curios David. Scuze, nu trebuie să îmi răspunzi dacă nu vrei, se scuză el, ştiu că este ceva mult prea personal despre care nu îţi place să vorbeşti.

- Nu, David, nu trebuie să îţi ceri scuze, spuse ea printre suspinele cauzate de plâns. Astăzi îţi voi răspunde la toate întrebările pe care le ai sau care ar putea să apară pe parcurs.

Se plecă şi luă de jos o frunză căzută din copac din cauza vântului. O privi câteva clipe apoi îşi întoarse privirea către David, care stătea tăcut ascultând cu atenţie fiecare cuvânt pe care ea îl spunea. Apoi întorcându-şi privirea către frunza pe care o rotea acum între degete continuă: