Dragoste fără sfârșit! (Finalizată)

Capitolul 30 Dragoste fără sfârșit!

Vremea frumoasă făcea din această zi una specială. Îmbrăcată într-o rochie lejeră coral, cu părul-i ondulat lăsat pe spate și cu un zâmbet frumos care îi lumina fața, și îi înlocuia orice machiaj posibil. Se simțea mai fericită ca oricând și nu își putea explica de ce, era poate bucuria că astăzi va petrece întreaga zi împreună cu micuțul Adam. Nostalgia o cuprinse. Va avea din nou bucuria de a strânge la piept acea comoară de copil și totodată era convinsă că amintirile legate de gemene o vor copleși. Dar pentru ea nu mai conta, era fericită și pregătită să retrăiască acele sentimente materne minunate.

Ajunsă în fața casei familiei Solomon, deschise poarta și intră. Sună la ușă, deși de i se spusese că poate intra și fără să sune. Ușa îi fusese deschisă de tatăl lui David. Era îmbrăcat într-un costum elegant gri care îi punea în valoare frumusețea și experiența de viață.

- Bună dimineața Ankita.

- Bună dimineața, Domnule Solomon arătați extraordinar.

- Îți mulțumesc, ești drăguță, dar pot să spun că tu arăți mult mai bine, mergi și tu cu noi la nuntă? Intră.

- Mulțumesc, dar nu vreau să ratez distracția cu micul Adam pentru o simplă nuntă.

Intră în casă și își scoase încălțările continuând să vorbească cu Mihai şi Marius despre orice și despre nimic. După câteva minute de discuții D-nl Solomon privi nerăbdător la ceas.

- Ankita, spune-mi te rog tu nu ești femeie?

- De ce mă întrebați, spuse ea amuzată.

- Tu ai venit cu cincisprezece minute mai devreme, dar femeile acestea nici cu o ora mai târziu nu vor fi gata.

- Nu mă bârfi, îl dojeni soția lui coborând pe scările de la etaj fiind urmată de fiica ei.

- WOW, arătați superb amândouă,spuse Ankita, nu-i așa D-le Solomon?

- Nu pot aprecia eu o frumusețe care întârzie atât de mult.

- Nu fii rău, tati, frumusețea cere jertfe, spuse Oly în apărarea ei.

- Hai să lăsam scuzele pentru altă dată și să ne grăbim.

Oly merse cu Ankita în bucătărie pentru a-i da câteva indicații legate de alimentația şi programul micuţului, după care ambele au revenit în hol unde Mihai şi Marius aşteptau nerăbdători.

- Să aveţi o zi frumoasă şi distracţie plăcută!

- Mulţumim, draga mea, spuse Elena.

- Dar nu mi-aţi spus unde este micuţul Adam, întrebă Ankita înainte ca aceştia să iasă pe uşă.

- Este în nişte braţe puternice, spuse Oly indicând spre scările de la etaj pe care cobora David cu micuţul în braţe.

- Puternice, dar nu ştiu cât de sigure, spuse Doamna Elena şi toţi începură să râdă. Ankita, te rog să ai grijă tu de Adam pentru că mă tem că cu David ar putea fi un dezastru.

- Nici chiar aşa, spuse David în apărarea lui. Haideţi, plecăţi că o să ajungă mireasa înaintea voastră!

Râseră cu toţii amuzaţi şi după ce îşi luară rămas bun părăsiră casa lăsându-i pe cei trei în liniştea casei.