Dragoste fără sfârșit! (Finalizată)

Capitolul 22 O relație diferită.

Ankita adormise. David era acaparat în totalitate de cartea pe care o ținea în mână, dar în mod special de sublinierile făcute de cititorul anterior. Niște gânduri pe cât de frumoase pe atât de profunde. La un moment dat a fost distras de la lectură de mișcarea Ankitei. Își întoarse privirea spre ea. Era acum întoarsă cu fața spre el dormind adânc și dulce. O șuviță rebelă îi coborâse pe chipu-i adormit. El puse cartea pe masă și se apropie cu grijă de patul ei. Se așeză în genunchiul stâng, privind-o cu drag. Îi îndepărtă cu mare grijă și afecțiune șuvița rebelă. Era atât de frumoasă! Cu un chip senin plin de lumină care îți oferea o liniște interioară. Iar caracterul ei integru, de care el tocmai se îndoise completa această frumusețe fizică transformând-o într-un diamant de ne-prețuit. Ar da toate bogățiile lumii să poată avea acest chip angelic în patul său pentru tot restul vieții.

Soneria apartamentului îl trezi din visare. Se ridică ușor și păși în grabă spre ușă. Privi prin vizon, era Maria. Îi deschise ușa și îi făcu semn să între în liniște.

- Ankita e bine?, întrebă ea în șoaptă.

- Va fi bine. Mi-a spus că vrea să doarmă puțin. Vreau să rămân până se trezește, dacă nu te deranjează.

- Sigur, poți rămâne. Eu merg să mă schimb și încep să pregătesc cina.

David se întoarse în camera Ankitei. Se așeză pe scaun și o privi din nou fermecat pe „frumoasa adormită". Își dorea să o poată înțelege doar privind-o, să poată înțelege dacă vor fi împreună sau nu. Își aminti acum fiecare eveniment, fiecare moment petrecut împreună. Din ziua în care a fost de-acord cu „relația lor" îi vorbea deschis, chiar și despre cele mai intime gânduri. Vorbeau, râdeau și de multe ori discutau lucruri foarte serioase, însă din punct de vedere fizic apropierea lor nu era foarte mare. Închise ochii amintindu-și balul de caritate în care fusese fără intenție atât de aproape de ea, poate cel mai aproape. Deși scurt și nevinovat, acel moment era viu în amintirea lui. Mai existase momente în care ea îi permise să o cuprindă, dar de săruturi pasionale sau atingeri tandre nici nu mergea vorba. Deși el încercase să se apropie de câteva ori pentru un eventual sărut, de fiecare dată ea se îndepărta subtil în așa fel că el nu se va simți incomod. Ce puteau să însemne toate acestea? Cum putea oare să afle de ce se comporta așa? Nu avuse curajul să o întrebe vre-o dată. Ce a vrut să spună prin: „ nu aș vrea ca relația noastră să rămână aceeași?"

Mulțimea de gânduri și întrebări i-au fost întrerupte de alarma telefonului ei. Își îndreptă privirea spre ea. Ankita opri alarma apoi se întinse, somnoroasă fiind.

- Hei, ești încă aici!, spuse ea ridicându-se în capul oaselor.

- Da, am vrut să mă asigur că ești bine. Te mai doare capul?

- Un pic, dar mă simt mult mai bine acum.

- Mă bucur.

- Maria nu a venit?, întrebă ea privind în jur.

- Ba da, este în bucătărie.

- Merg un pic la baie și mă întorc, spuse ea ieșind din camera.

După vre-o zece minute de așteptare vocile celor două prietene se auzi din bucătărie. David se ridică și merse spre bucătărie.

- ... nu e gata, își continuă Maria propoziția. Îmi mai trebuie vre-o oră până totul va fi gata. Știi doar că rețeta asta cere ceva timp. Ce zici David rămâi cu noi la cină?, veni invitația din partea Mariei.