Dragoste fără sfârșit! (Finalizată)

Capitolul 20 Regrete.

Este un capitol mai scurt, dar va aduce lumină în cele întâmplate în capitolul anterior. Lectură plăcută. Și sper să vă placă.

- Hei, ce s-a întâmplat cu Ankita?, întreabă Cristy coborând de pe bicicleta închiriată.

- Nu s-a întâmplat nimic, răspunse Delia, a plecat cu Edy să îi dea un aparat.

- Dar am văzut că era supărată, completează Cristy privindu-l pe David.

- De ce să fie supărată, spuse el pe un ton dur și acuzator lăsând să i se vadă supărarea și indignarea, stăpânire cu atâta greutate până acum. Ar trebui să fie bucuroasă, doar a plecat cu Edy al ei să se distreze, spuse el accentuând și insinuând o distracție rușinoasă.

- Poftim?, fu reacția stupefiată a majorității.

- Tu acum vorbești serios?, îl întrebă Maria nevenindu-i să creadă ceea ce tocmai auzise.

- Sper că e o glumă proastă, spuse Cristy supărată.

- Care glumă, izbucni el?! De când a apărut acest tip este nedezlipit de el și se pare că toți sunteți ok cu asta.

- Pe bune acum, David?, spuse Delia stupefiată.

Întreg grupul realizase că era gelos și cu siguranță îi spuse ceva care o supărase și o jignise.

- David, vorbi George pe un tot serios, dar destul de dur. Scuză-mă că îți spun aceasta, dar tu fie ești prost, fie ești nebun. Ești de atâta timp alături de Ankita și tot nu ai înțeles-o, este o persoană intergă și nu te-ar înșela pentru nimic în lume. Poate altor femei ei putea să le aduci această acuzație, dar ei...  Edy are mai multe drepturi asupra ei decât ai tu. Iar Ankita are dreptul să se distreze cu el, dar nu o distracție la care te gândești tu în mintea ta bolnavă, acum. Edy este fratele mai mare al Ankitei care a iubit-o și a protejat-o de când era mică. Și care tocmai s-a întors de pe vapor. Slujește în forțele marine și a fost plecat pentru mai mult timp. Cei doi nu s-au văzut de mult. Ceea ce ai văzut tu astăzi este relația lor frate-sora, iar noi suntem ok pentru că nu este prima dată când îi vedem așa.

Pe măsură ce George vorbea, David realiza cât de mult greșise acuzând-o și gândind lucruri care nu erau adevărate.

- Nu pot să cred că ai avut gânduri atât de josnice tocmai despre Ankita, îi spuse Delia pe un ton acuzator.

- Dacă nu erai sigur care era relația dintre cei doi puteai să mă întrebi, spuse George, am fost lângă tine mereu.

- L-am sunat pe Edy, spuse Cristy, a spus ca Ankita a rămas acasă pentru că se simțea rău. Cu siguranță ea nu i-a spus adevăratul motiv pentru că dacă o făcea, atunci Edy te-ar fi călcat în picioare pentru că i-ai jignit sora și ai făcut-o pe Strumfița lui să sufere.

David era descumpănit. Plin de regrete. Își puse mâinile pe cap în disperare neștiind ce să facă. A așteptat atât de mult acordul ei pentru această relație, totul mergea în sfârșit atât de bine și acum dintr-o prostie, o putea pierde pentru totdeauna. Analizând cele întâmplate: modul protector cu care el o îmbrățișa, faptul că o numea Strumfiță și micile glumițe dintre ei, fu de-acord în sinea lui că relația lor părea mai mult una frate-soră, decât iubiți, dar gelozia...

- Felicitările mele, îi spuse după o lungă pauză Maria. Tocmai ai picat unul dintre cele mai importante teste ale Ankitei pentru o relație.

- Ce vrei să spui cu asta, o privi el bulversat.

- Ea mi-a spus că nu va accepta o persoană geloasă în viața ai pentru că își dorește ca povestea ei de dragoste să fie una bazată pe încredere și nu pe suspiciuni și gelozie.

- Biata Ankita, spuse el mai mult pentru sine, cred că plânge acum neîntrerupt și totul din cauza mea. Mă duc după ea, fu anunțul lui pentru întreg grupul.

- Și ce te face să crezi că îți va deschide, îi întrebă Cristy?

- Maria, dă-mi te rog cheile tale, spuse el.

Aceasta îl privi ezitând. Să îi dea cheia după ce i-a zdrobit inima prietenei sale...

- Te rog, voi face tot posibilul să repar ceea ce am stricat.

Ea scoase cheile din buzunar și i le întinse cu teamă întrebându-se dacă aceasta este o idee bună.

- Totul va fi bine, îi asigură el pe prietenii care erau acum și furioși și îngrijorați.

Inima îi bătea atât de tare în piept, iar cuvintele Mariei îi sunau în urechi „ tocmai ai picat unul din cele mai importante teste pentru Ankita." Cum putea greși atât de grav? De ce nu realizase ca atunci când Edy vorbea de mama, de fapt vorbea de mama celor doi. Oare îl va putea ierta Ankita? Oare mai este vreo șansă pentru cei doi? Undeva în adâncul sufletului avea o licărire de speranță ca la aceste întrebări răspunsul va fi: da. Știa că ea era o persoană cu un suflet foarte mare și că ar putea găsi puterea să îl ierte. Dar totodata știa cât de mult a suferit ea. Știa că nu își dorea din nou să treacă prin clipe de suferințe. Iar ultimul lucru pe care el și-l dorea era ca tocmai el să fie motivul supărării ei. Se urcă în mașină și se grăbi să ajungă cât mai repede la apartamentul în care locuia ea.

Traficul era infernal. Pe strada care ducea spre casa ei se întâmplase un accident, iar mașinile se mișcau bară la bară. Era nerăbdător. Avea impresia că ar putea ajunge mai repede dacă ar merge pe jos, deși îi despărțeau câțiva kilometri buni. Se ruga acum ca totul să fie bine și se încuraja pe sine ca va fi în continuare cu ea. Nu își putea imagina ce s-ar putea întâmpla sau cum ar arăta viața lui dacă Ankita nu ar mai fi în ea.

Este un capitol mai scrut, scuze! Vă aşteptaţi la aşa ceva? Ce credeţi că urmează? Va fi bine între ei sau o vor lua fiecare pe drumul lui? Aş aprecia comentariile voastre!