Dragoste fără sfârșit! (Finalizată)

Capitolul 29 Adevărul partea 2-a.

           

Oly și mama ei aranjase masa de sărbătoare pe care au savurat-o cu toții cu drag și cu multe cuvinte de felicitare la adresa sărbătoritei. După cină, Oly îi duse pe Adam în dormitor pentru că acesta adormise în brațele unchiului său. Alături de nepotul lui David zâmbise puțin și Oly se bucura chiar dacă era conștientă că această bucurie este temporară. Restul familiei au mers în living pentru a servi desertul alături de o cană de ceai.

După ce îl învelise pe cel mic, se grăbi să coboare pe scări pentru a se alătura restul familiei în sufragerie. O bătaie în ușă o opri însă din drum. Merse și deschise ușa. Îi făcu semn noului oaspete să intre în liniște. După ce îi luă haina îl conduse spre sufragerie.

-   Uitați-vă cine a venit!, strigă Oly bucuroasă.

-   Ankita?! Rostiră în unison cei trei uimiți de prezența ei aici. S-au ridicat toți trei în picioare. Singurul care nu înțelegea de ce toți reacționează așa era Marius, care nu știa nimic din cele întâmplate.

-   Bună seara și mă scuzați că vă deranjez așa de târziu.

-   Ce vorbești? Nu este nici un deranj, spuse Mihai, intră!

-   Oly, acest cadou este pentru tine. La mulți ani!

Oly luă pachetul cu cadou îmbrățișând-o îndelung pe Ankita. Aceasta la rândul ei își plimbă mâna pe spatele ei și îi șopti:

-   Stai liniștită, totul va fi bine!

-   Îți mulțumesc!, spuse Oly plină de recunoștință.

David o privea surprins. Visa sau era aievea? Oly îi făcu semn Ankitei să pășească înăuntru. Elena o îmbrățișă cu mare drag.

-   Scumpă mea, îi spuse ea cu lacrimi în ochi prinzându-i fața între palmele ei.  Ankita îi șterse lacrimile făcându-i semn să nu mai plângă.

Veni rândul lui Mihai să fie îmbrățișat. O cuprinse între brațele protectoare de tată, sărutând-o pe frunte.

-   Iartă-ne, te rugăm, Draga mea!

-   Vă iubesc!, rosti ea, cuvinte care îi însenină pe toți.

-   Deci tu ești Ankita, întrerupse Marius momentul sensibil. Bună, eu sunt Marius, soțul lui Oly.

-   Mă bucur să te cunosc, spuse ea strângând-i mâna. Am auzit multe lucruri frumoase despre tine. Dar unde este Adam?

-   Doarme, răspunse Oly.

Ankita merse în fața lui David. Acesta o privea fără a spune vre-un cuvânt. Ochii lui erau roșii de la plânsul de mai devreme. O tăcere apăsătoare se lăsă peste întreaga cameră.

-   David, spune ceva, îl dojeni Mihai.

-   Vino cu mine, spuse David îndemnând-o pe Ankita să îl urmeze.

David urcă scările fiind urmat de Ankita lăsându-i pe restul familiei nedumeriți și îngrijorați. Se temeau de ce ar putea face acum David. Era mult prea supărat. Ajunși în fața unei uși el o deschise și intră așteptând ca și ea să facă la fel. Închise ușa în urma ei. Erau acum într-un dormitor foarte frumos în care nu mai fusese până acum. Era dormitorul lui David din copilărie, dovadă stăteau pozele și diplomele lui primite în școală. Totul era aranjat într-o ordine ideală, semn că nu locuise nimeni de mult acolo. David se mișca agitat și tăcut prin cameră.