Dragoste fără sfârșit! (Finalizată)

Capitolul 27 Arome apetisante.

Au trecut deja patru săptămâni de la accidentul Ankitei. Vestea i-a neliniștit pe toți: părinți, socri, colegi și prieteni. Așa cum hotărâse, David le-a adus pe Ankita și Maria să locuiască împreună cu el. Era o casă mare și frumoasă cu două nivele. La primul etaj a făcut  schimbările necesare astfel încât ea să se poată deplasa ușor din dormitorul ei la baie, bucătărie și living. Maria ocupase una dintre camerele de la etajul doi la fel ca și gazda lor. Maria își ajuta prietena ori de câte ori avea nevoie și deja de patru săptămâni și-au creat un program care să îi aranjeze pe toți. Pentru că Maria lucra de la 8 la 17 se trezeau cu toții mai dimineață pentru a o ajuta pe Ankita să facă baie și să se pregătească de o nouă zi. David își lua adesea de lucru acasă ca să îi poată fi de ajutor, iar în unele zile, după programul de lucru prietenii veneau pentru a petrece timp cu Ankita sau pentru a o scoate în parc.

Era ora 10:00. O zi însorită! David și Maria au plecat la birou, iar ea încerca să își găsească de lucru prin casă. Așa cum presupuse David, era o luptătoare și găsea soluții la orice problemă. Acum ea era cea care gătea pentru toți trei. Astăzi într-o zi de vineri, avea chef să gătească ceva diferit. David o anunțase că va veni acasă la prânz așa că acum planifica să gătească ceva pentru prânz, dar și pentru cină, când se va întoarce Maria. Era atât de mulțumitoare celor doi încât încerca uneori să le aducă cel puțin câte o mică bucurie gătindu-le.

De când s-a întâmplat totul, Maria petrecea mai puțin timp cu iubitul ei, pentru că trebuia să o ajute pe ea, iar David stătea mult mai mult timp în casă. Se gândi acum: „ oare cu ce îi pot bucura astăzi pe scumpii mei prieteni?" Chiar dacă era în scaun cu rotile reușise să învețe să se descurce în orice situație. Maria îi aranjase în dulapurile de jos lucrurile pe care ea le folosea cel mai des, iar David se asigura zilnic că are tot ce îi trebuie în debara sau frigider.

Umpluse niște cartofi pentru că erau preferații lui David și făcuse o „salata de ciudățeni" așa cum o numea Delia. Era o combinație de-a dreptul ciudata din diferite frunze de salată, roșii, căpșuni, semință, nuci și alte ingrediente care împreună alintau papilele gustative ale celor invitați la masa. Pentru cină a pregătit un pui cu legume pe care urma să îl pună la cuptor cu o oră înainte de venirea Mariei, deasemenea făcuse și prăjutura preferată a prietenei sale.

După ce scoase prăjutura din cuptor se hotărî să facă ordine prin casă, sau mai bine spus la nivelul întâi acolo unde avea ea acces. Împrospătă baia și aranjă lucrurile în dormitorul ei, după care se întoarse în living. Uitată în grabă pe unul dintre scaune, era cămașa lui David. O luă și o strânse la piept inspirând adânc. Parfumul preferat al lui David îi inundă simțurile.

- O, David, îmi pare atât de rău că te-am făcut să suferi. Ești o persoană extraordinară! Și nu am greșit, meriți să fii fericit alături de altcineva.

Închise ochii amintindu-și clipele frumoase petrecute împreună. Erau fericiți! Dar acum era conștientă că nu mai pot fi împreună. Spera ca după ce va pleca din casa lui, el va avea din nou oportunitatea de a-și găsi pe cineva care să îl facă fericit.

Îi duse cămașa în mașina de spălat, după care ieși în curte pe rampa provizorie montată de el și culese câteva flori pentru a le pune în vază. Dragostea doamnei Elena pentru flori și trandafiri se vedea chiar și în curtea fiului ei. Venea în fiecare sezon să îi semene flori de sezon, însă cel care le uda cu mare grijă era David. Se întoarse în casă și puse florile în apă.

- Totul este gata, spuse ea privind mulțumită în jurul ei.

Se retrase în dormitor pentru a citi cartea începută recent. Își luă cartea de pe noptieră și merse în dreptul ferestrei prin care intrau razele jucăușe ale soarelui și începu să citească pierzându-se în poveste și pierzând moțiunea timpului.