CAPITOLUL 9

15.8K 541 10
                                    

  Ochii mi se deschid greoi și încep să văd. O durere ușoară de cap nu mi-a dat pace de când am adormit. Privesc în jur și îl găsesc pe Stefăn tot lângă mine.

E așa de frumos când doarme! Îl privesc dulce și dintr-o dată deschide ochii somnoros.

-Neața! spune cu vocea puțin răgușită.

-Bună dimineața!

Se ridică în șezut, acum fiind la înălțimea mea și mă privește cu duioșie.

-Cum te simți? întreabă cu o notă de îngrijorare în glas.

-Sunt mult mai bine. Mi-au rămas urmele cătușelor pe încheieturi, dar nu mă mai dor. Am o mică durere de cap, dar presimt că îmi va trece încurând.

-Cătușe? întreabă nedumerit.

-Aseară mi-au pus cătușe pentru a-mi răpi libertatea mâinilor. Tot cu ele am stat și afară, de aceea m-au durut îngrozitor mâinile, spun melancolică amintindu-mi noaptea precedentă.

Ar trebui să fiu mai cuminte? Poate,dar nu vreau. Nu mă voi supune lor niciodată, indiferent de ce vor încerca să-mi facă. Poate așa reușesc să-l enervez pe Moore atât de tare încât mă va arunca de la etaj și voi scăpa de toate astea.

Stefăn mă privește trist. E îngândurat și puțin nervos.

-Nu pot să cred că puteai păți ceva rău și eu nici n-am știut. Dacă știam veneam îndată, dar am fost reținut de niște treburi de-ale lor. Cred că m-au trimis intenționat de aici, după care m-au lăsat să stau eu noaptea asta la tine doar ca să văd ce ți-au făcut. Cred că Moore mă bănuiește.

-De ce să te bănuiască?

-De atracția pentru tine, răspunde evitându-mi privirea.

Am auzit eu bine?

-Atracție?

-Probabil știe că vreau să te ajut, ca noi doi nu suntem simple cunoștiințe și că nu vreau să-ți fac vreun rău.

-Și atracția? întreb cu speranță.

-Poate crede că sunt atras de tine, la cum m-am purtat până acum.

-Și ești? întreb cu o sclipire în ochi.

-Mă duc să-ți aduc un medicament pentru cap.

Se ridică și iese pe ușă. M-a lăsat cu ochii în soare. De ce? Ce îmi ascunde?

Ceasul era 11:05, dar tot eram obosită. Merg totuși la baie să-mi fac rutina și când ies văd pe masă o tavă cu mâncare și o sticlă de apă. Cred că tava e de dimineață adusă pentru că e un mic dejun. Înfometată încep să mănânc .Când termin Stefăn intră în cameră cu o pilulă albă între degete.

-Poftim,vspune și mi-o întinde.

O beau repede și merg să mă reașez în pat.

-Vrei să mai dormi? mă întreabă băiatul.

-Cred că da, sau doar să mă relaxez. Sunt încă obosită și oricum nu am nimic mai bun de făcut.

Acesta se așează lângă mine ațintindu-mă cu privirea.

-Trebuie să-mi schimb comportamentul față de tine când băieții sunt cu noi,cîmi zice oftând.

-Ce vrei să spui? îl întreb confuză.

-Adică trebuie să fiu indiferent și dur în privința ta. Ți-am spus că trebuie să le recâștig încrederea. Dacă văd că îmi pasă de tine nu te voi mai putea scoate de aici.

RĂPITĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum