CAPITOLUL 62

2K 99 20
                                    

  Clanța ușii coboară cu un scârțâit de fier, iar inima mea o ia la galop. Degetele îmi amorțesc pe foile cărții pe care aproape o terminasem de citit. Mai aveam un capitol pentru a afla dacă iubitul jurnalistei a fost în spatele uciderii ei sau nu, dar se pare că propria mea poveste mă trage într-un nou capitol, unul destul de lung și greu de citit din câte îmi imaginez.

Capul îmi devine tot mai greu, dar reușește să se sucească în partea din care zgomotul sentinței mele tocmai s-a produs.

-Chase? Ce cauți aici?

Nu mă așteptam la ex camaradul meu, chiar deloc. Întorc din nou privirea spre literele ceasului electronic și mă asigur că e ora 22:00 așa cum bănuiam. Mă așteptam la Moore care să intre pe ușă spunându-mi cât i-am lipsit și că totul va fi bine sau la Kevin care rânjește răutăcios chemându-mă în infern. De ce tocmai Chase a apărut aici?

-Am venit să-ți dau veștile și să mă ocup de tine.

Deci el e mesagerul, de la el voi afla dacă în noaptea aceasta voi dormi în patul meu obișnuit sau în noua temniță pregătită de Kevin.

Mă ridic de pe scaunul meu pe care mă legănam acum un moment și duc cartea la locul ei lângă celelalte citite și pe cele nerăsfoite încă.

-Aproape terminam și această carte. Dacă veneai puțin mai târziu aflam identitatea criminalului din poveste. Se pare că trebuie s-o aflu pe cea din povestea mea acum, deși aș putea trăi cu acestă curiozitate.

Așez cartea în rând cu celelalte și trec cu privirea peste trupul și în special pe fața brunetului. Mimica lui e greu de ghicit. Buzele într-o linie dreaptă și ochii albaștri care mă ațintesc par serioși. Nu pot să descifrez gravitatea noutăților pe care urmează să mi le comunice. O fi de bine? O fi de rău?

Chase e serios, nici supărat, nici fericit; e aproape ca un robot care n-are sentimente. O fi indiferent?

-Astăzi au fost niște colegi de-ai noștri în căutarea indicilor și a șefului. Au găsit arma lui într-un loc apropiat depozitului nostru, unde a plecat Moore pentru ai confrunta pe ceilalți.

Acesta scoate de la spate un pistol și se apropie de mine.

-Acesta e pistolul lui Moore pe care îl folosește doar când are probleme serioase. E o armă foarte fină și periculoasă, un pistol pe care șefu' l-a îndrăgit.

Chase îmi întinde arma și pot observa eleganța cu care acesta a fost realizat. Nu mă pricep la arme și nici nu înțeleg cum poți avea un pistol preferat, dar ce înțeleg eu este că indiciul găsit prevestește o nenorocire.

-Doar atât au găsit?

-Asta și niște garajuri distruse, semn că acolo a fost o bătaie.

Dacă până acum sângele îmi fierbea de emoție și teamă, la auzul cuvântului "bătaie" s-a oprit din orice mișcare. Nu vreau să mă gândesc ce s-a întâmplat cu Moore acolo.

-Suntem aproape siguri că ceilalți tipi l-au capturat pe Moore, deși încă nu înțelegem care le sunt intențiile. Dacă voiau doar să-l omoare l-ar fi împușcat acolo și i-ar fi lăsat trupul drept dovadă pentru victoria lor. Nu te obosești să ți captiv un om decât dacă ai planuri cu el, a continuat Chase.

-Deci Moore nu s-a întors astăzi, situația se înrăutățeste, iar el rămâne dispărut, am concluzionat.

-Vreau să-ți dau ție asta, mi-a luat cu finețe mâna și mi-a așezat revolverul în palmă.

E mult mai greu decât mă așteptam. E rece și dur, chiar dacă pare elegant.

-De ce mi-l dai mie? Eu nici măcar nu știu să-l folosesc.

RĂPITĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum