RĂPITĂ

CAPITOLUL 61

-Iar acum noi doi suntem închiși în casa asta împreună.

-Tu nu ești închis nicăieri, i-am trântit remarca direct în față.

-Ei bine cu toată nebunia cu dispariția eu trebuie să stau în casă și să mă ocup de tot. Nu prea pot pleca pentru că oamenii noștri depind de mine și nu ne riscăm să fiu și eu capturat.

-Ce noroc pe noi că te avem pe tine, zic sarcastic.

-În legătura cu asta, trebuie să discutăm niște lucruri despre ce se va întâmpla aici de acum înainte. Hai să intrăm, deja se face frig.

Pașii lui îl poartă până la ușa balconului și intră în cameră. Se așteaptă să-l urmez, dar în schimb mă reped la clanța ușii și o închid trântind-o. O încui pe dinafară, iar degetele mele tremură frenetic.

Kevin se întoarce spre mine și încearcă să deschidă ușa dintre noi, dar e în zadar. Mă îndepărtez de aceasta și merg din nou în locul inițial, la marginea balconului.

-Tot încăpățânată ai rămas, îl aud bolborosind de după sticlă. Ce te-a apucat? De ce nu intri?

-Vrei să discuți? De când? Tu faci lucrui, nu vorbești. Sau acum te-ai schimbat? Vrei să stăm la o cafea de vorbă despre cum o să-mi faci viața amară?

Continui să-mi mut privirea de la el, la pământul care se înfățișează dedesubt, gândindu-mă cum să fac să scap. Sunt sigură că mă cheamă înăuntru doar pentru planurile lui murdare. Tocmai ce mi-a declarat că duce lipsă de sex. Îl cunosc, vorbitul nu e pentru el, nu i-ar păsa ce cred eu sau dacă îmi dau acordul.

-Femeie nebună! strigă. Nu ți-am făcut nimic. Vreau să-ți spun cum stă treaba cu tine cât Moore lipsește.

-Cum stă? Te aud.

-Și te miri că nu te agreez. Îți place să-mi toci nervii.

-Zice bărbatul care m-a ars intenționat și care a dat în mine ca într-un sac de box.

-Hei, am avut toate motivele. Nu suntem prieteni.

-Dar suntem oameni la naiba. Eu n-aș putea răni nicio muscă. Ești dus cu pluta dacă crezi că o să am încredere în cineva care mi-a lăsat semne pe viață.

-Nu ți-am cerut încredere, fato, tonul lui se schimbă și fața îi devine serioasă. Trebuie să-ți spun cum vor decurge lucrurile de acum până la posibila întoarcere a iubitului tău. Nu te-am pus să faci nimic altceva, doar să intri și să mă asculți.

-Nu am încredere că n-o să încerci nimic. Te-ai lipit de mine imediat ce ne-am întâlnit. Nu te vreau aproape. Pleacă și nu te mai întoarce, promit că n-o să-ți fac probleme dacă mă lași în pace.

-Încep să-mi pierd răbdarea cu tine, își trece o mână prin păr. Intră dracului o dată să-ți spun ce-am de zis. Nu-mi forța mâna.

-Pleacă! I-am urlat.

Aș vrea să pot fugi de aici. Înălțimea la care sunt mă amețește. Nu am cum să sar de aici fără să nu-mi rup ceva și nici n-am vreo frânghie ca data trecută.

-Dacă tu vrei să stai toată noaptea afară bine. Eu o să te aștept aici. Dar nu uita, vremea s-a schimbat, e din ce în ce mai frig pe parcursul nopții.

La naiba! Nu pot sta aici până dimineață. Deja mă zvârcolesc de frig în pantalonii mei scurți de vară.

-N-ar fi prima dată când rămâi acolo, nu-i așa? Ți-a plăcut data trecută?

-Te urăsc!

-Nici eu nu te plac, știm deja asta. Haide, fii fetiță cuminte și intră.

Mă mai uit o dată spre pădure, creierul meu încearcă să găsească un plan de evadare. Nu vreau să merg acolo cu el, nu mai pot sta în preajma lui.