Cofuzie și frică . Cap 2 .

664 66 0
                                    

Totul se înrăutățește iar în conac se aud țipete și ieu încă stau strâns în brațele acelui băiat care îmi dădea priviri superioare.
Dintr-o dată pe scări coboară un tânăr înalt cu părul brunet care se uita la cei doi cu dispreț aruncâdule amândurora priviri ucigătoare :

 Dintr-o dată pe scări coboară un tânăr înalt cu părul brunet care se uita la cei doi cu dispreț aruncâdule amândurora priviri ucigătoare :

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

-Ayato,Laito nu vam spus de atâtea ori să nu vă jucați cu mâncarea că nu e politicos .
-Hai Reji doar ne distram și noi puțin .*spuse Ayato*
-Cel puțin eu mă diatram* spuse cel cu pălărie *

-Ce naiba se întâmplă aici! * spuse Selena enervată*
-Iertațimi lipsa de maniere sunt Reiji Sakamaki iar cei doi sunt frați mei Ayato și Laito *și un zâmbet îi apăru în colțu guri *Iertaile prostia și lipsa de bun simț fată de mâncare.

Îl privesc cu dispreț apoi mă uit la Alice și la săraca Jolly care stătea în brațele acelui obsedat.

-Ce dracu!? Eu nu sunt mâncare!

Laito a început să râdă urmat de Ayato.

-Hrană e măta ... Ce dracu * mormăi eu *
-Are dreptate! suntem oameni, suntem egali între noi. Dacă nu aveți puțină căldură încât să știți ceva despre drepturile omului, poate că nu ați mai râde ca niște boi în călduri! * Spuse Selena călcată pe nervi*

Reiji părea uimit de comentariul Selenei la fel și ceilalți 2 roșcați, pentru câteva secunde șocul rămase pe fețele lor dar apoi un rânjet apăru pe fețele lor lăsând foarte bine la vedere o pereche de colți.

-Păcat că noi nu suntem oameni * au început să râdă*

Mam uitat la Ayato mă speria rău și îmi era frică pentru prima dată :
-Îmi dai te.... rog drumul? *spun eu cu voce tremurândă *
-Și dacă no să te las ce îmi vei face? *se apropiase de urechia mea și îmi șoptise *
-Eu....nu...

Devenisem crem pal încremenisem și știam ce să spun ...
Eram șocată,speriată,confuză de ce ma trimis tatăl meu aici? El știa despre asta? ... Aveam atâtea întrebări și nici un răspuns.

-Ayato manierele tale fată de o domnișoară sunt deplorabile te rog dăi drumul.!*spuse Reiji cu un ton calm dar cu o privire rece așezânduși ochelari pe nas *

!*spuse Reiji cu un ton calm dar cu o privire rece așezânduși ochelari pe nas *

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Diabolik Lovers The legend of the RoseWhere stories live. Discover now