Din Suflet. Cap. 56

110 19 8
                                    


         Hey dragilor! M-am întors la voi cu vești minunate și vești proaste. Am avut  5 capitole în avans și Wattpad fiind generos le-a șters! Și vestea bună e că verișoara mea (Tii pup ) e dispusă în continuare să mai corecteze greșelile din carte. ( Jojo te iubesc și Mersi ! )

                      Reiji la privit pe Asu cu tristețe și ușor ia șters lacrimile de la ochii.
-Ești cel mai frumos lucru  care mi s-ar fi putut da vreodată.
-Minți...*tușește*
-Spun adevărul.
-Atunci? De ce faci asta...
-Pentru că sunt un laș...
-...
-Am încercat să mă protejez...team îndepărtat de mine din cauza capriciilor mele și firici de respingere...
Am crezut ...că mă vei abandona pentru...Shu...* auzind asta Asu a încercat să se ridice brusc dar durerea la cuprins *
- Itai !... Eu...NU AȘ FACE ASTA NICIODATĂ!
-Dar...ai fost întotdeauna mai aprope de el...și mereu...
-Tu ești singurul meu tată...eu nu am cum...eu nu vreau să te înlocuiesc cu nimeni! Ești unic.

                   Ochii lui Reiji sunt plini de lacrimi și nostalgie în timp ce privește în jos cu rușine.
-Crezi că mă vei putea ierta vreodată?
-Cred...că voi încerca...dacă...îmi promiți că mă vei iubi.
-Nu pot promite...pentru că deja te iubesc.Înțelegi ?
-Âmhâ.Dar mai putem petrece un pic de timp așa.?
-Sigur. * după ce a spus asta, Reiji la tras pe Asu mai aprope de pieptul lui și și-a trecut mâna rece prin părul negru și catifelat al fiului său.*
 

                      Între timp

-Doamnă...*spuse doctorul*
-Taci din gură! Nu vezi că se înpacă?! *Selena se răstește la doctorul regal , încă sprijininduse cu urechia de ușă *
-Dar...
-Shut up.!
-....
-Ar trebui săi lăsăm în pace.*spune Selena*
-Dar...mamă trebuie să vorbesc cu Asu!
-Arzu lasăi să își rezolve problemele dintre ei doi. Apoi poți vorbi cu Asu. Ok?
-Da...
-Bun. Acum săi lăsăm în pace.
-Bine...

                          Înapoi în cameră

-Ești conștient că maicăta ne spionează. Nu?
-E la fel de silențioasă ca un elefant.
-Când o să învețe maicăta că nu mai suntem copii și no să ne mai spioneze?
-Probabil niciodată
-Corect.

                          Rose pov.

                  Îmi dezlipesc privirea de la laptop și privesc spre ceasul de pe perete

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.


                  Îmi dezlipesc privirea de la laptop și privesc spre ceasul de pe perete. 7:30... Trebuie să mă pregătesc de liceu.
Sar repede din pat, îmi pun papuci pufoși în picioare și așej laptopul pe birou.Apoi mă îndrept spre baie. După ce ies mă înbrac cu uniforma școlară și ies din cameră coborând la bucătărie.
-Ce băiat frumos are Ore-Sama.
-Pe bune tată!
Țip eu nervoasă la el când intru în bucătărie. Doar pentru că nu vreau să-mi iau fustă la uniformă el mă tot tachinează! Uneori e un așa idiot!
-Ști uneori cred că ai vrut un băiat în loc de fată.
-Ști... poate ai dreptate phahah. *zice asta și începe să râdă *
-....
-Oi puștoaico! Glumeam.
-Aha! Eu mam cărat. Întârzi.
              Când dau să plec din bucătărie mă lovesc de mama.
-Pleci fără să mă pupi de plecare?
-Are vreo importanță?
-Evident! Haide dăi mamei o înbățișare! * înaite să reușesc să fug mă prinde și mă înbrățișeză tare. Iar eu chiar nu pot rezista călduri ei și mirosul de trandafiri*
-Stii sunt și eu aici chichinashi.!
-Hm? Ce sa întâmplat dragule? Ești gelos? Vrei un sărut de la mama?
-Ehh? Eu gelos? Pha. Pe naiba. Dar... Poate te voi pedepsi dacă mă mai sfidezi chichinashi. *la replica asta mama a roșit instant *

Diabolik Lovers The legend of the RoseWhere stories live. Discover now