Diabolik Lovers The legend of the Rose

Yui Cap. 72.

                  Hei, știu că nu am mai actualizat de mult. Dar iubitul meu a murit recent și nu prea sunt în stare să mai postez calumea. În plus tatăl meu se va recăsători cu o femeie din korea și a trebuit să ne mutăm. Mi-am pierdut prieteni și casa și mai am și 2 frați vitregi.
😒😒😒 Curve pervertite.
                 Sper că mă puteți înțelege.

°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°

                        Jullyetta pov.

Când am încercat să o prind de mână a dispărut... Dinou.. Am încercat să mă ridic de la sol dar aripile mele erau rănite din cauza lupilor ălora. Cu greu, am mers să îi găsesc pe celați.
Intrând in sala acea mare care acum era distrusă lam văzut pe Ayato luptându-se cu un lup.
                   Sunt atât de nervoasă și îndurerată încât trimit o rază de foc care arde lupul.

Emoțiile mă copleșesc și fug în bratele lui plângând.
-E ok. Ce sa întâmplat? Ai găsit-o? *Ayato îi mângâie parul, ochii lui mă privesc cu speranță.. *
-Am... Am pierdut-o. Mia fost luată din brațe fără vreun efort... Sunt o mamă oribilă!
-Jullyetta! *Ayato a țipat și ia luat fața în palme * Ești minunată! Ai dat naștere unui copil minunat! Te iubesc! Așa că nu mai vorbi așa. Îți promit că nu voi avea liniște până nu o găsesc și o aduc în siguranță acasă.
-Ayato...
-Shhh este în regulă. Haide. Ești rănită... Trebuie să ne recăpătăm puterile.

                        Ușor Ayato șia așezat una din mâini pe mijloc și a sprijinito în timp ce mergeau spre ieșire. Traversând holul fața lui Ayato sa albit. A simțit un miros familiar și se pare că și băieți.
-Acest miros... Nu poate fi... * Laito a întrebat gânditor *
-Uhhh! Duhnește! * Subaru a țipat*
-Ayato... Ce se întâmplă? * Jullyetta a întrebat epuizată *
-Așteaptă aici. Trebuie să verific ceva...
Ayato a lăsat-o pe Jullyetta să se sprijine de pervaz în timp ce a urmărit mirosul familiar pe hol. Urcând la etaj cât mai repede, inima ia bătut foarte repede. Mirosul venea de după acea ușă... Nu putea fi...
                 Cu putere a deschis ușile și a privit în încăpere căutând acea persoană.

-Ayato-kun...
-Yui!? Tu erai...
-A trecut ceva timp.
-Ce... Ce cauți tu aici?
-Este o poveste lunga...
-Haide sa mergem.
-...
-VREI SĂ RĂMÂI AICI? TU CHIAR NU GÂNDEȘTI?
-NU MAI TIPA LA MINE! E PREA COPLEȘITOR TOTUL!!!
-Bine ai dreptate... Vrei să te întorci la conac? Putem vorbi acolo...
-Bine...
                    Yui sa îndreptat spre Ayato ieșind din cameră. Holul făcea ca situația să fie și mai apăsătoare. Într-un moment de slăbiciune Yui la luat de mână dar Ayato sa retras și a privit-o rece.
-Te rog încetează să mai faci asta.
-Îți placea asta înainte...
-Înainte te iubeam.
-Și acum?
-Sentimente mele de iubire sunt pentru o alta femeie. Soția mea... Mama copilului meu. Femeia pe care o iubesc.
-Cum mai putut uita așa de repede?
-Cum ai putut pleca așa de repede?! *Ayato a țipat enervat *
-Nu gândeam corect atunci... Mam schimbat... Miam dat seama de greșelile mele!
-Yui! Și eu m-am schimbat am trecut mai departe. Departe de tine.

-Cum ai putut trece peste dragostea noastră ?

-Dacă mă iubeai nu renunțai la noi ... viitorul nostru . * Ayato a șoptit amintinduși toate momentele frumoase dar și momentul dureros al despărțiri lor *
                      Doar pași sau mai auzit pe hol. Nimic altceva. Yui la privit pe Ayato care mergea mai in față parcă încercând să se îndepărteze de ea.

   
                               Ayato pov.

"Tsk nu pot crede că Yui a apărut după atâția ani... Având curajul să spună toate aceste rahaturi! "
                 Mă întorc cu spatele la ea și merg mai in față pe hol. Nu vreau s-o vad... Dar nu o pot lăsa nici aici.
-Grăbește-te. Ceilalți ne așteaptă.
-Da...
Oftez în frustrare și merg mai departe până la ușa mare de lemn intrând în sufragerie unde ne așteptau ceilalți.

                   Ei nu mă privesc pe mine. Privirile lor șocate sunt îndreptate către Yui.
-Yui!? * toți au întrebat șocați *
Eu mam îndreptat spre Jullyetta care mă privea la fel de șocată. Probabil are multe întrebări. Mi-am pus ușor mâinile pe umeri ei și am tras-o în brațe.
-Este ok. *Îi mângâie fața*
-Ayato? Cine e ea?
-Promit că îți voi explica imediat ce ajungem acasă.
-Ok. Dar vine cu noi?
-Da... Haide să mergem.

                        Toată lumea tăcea. Confuzia era prea mare. Ce făcea Yui acolo? Îi ajuta pe tipi ăia?

- Așteptăm niște explicați de la tine când ajungem. * Reiji a spus ferm in timp ce a privit-o pe Yui *
- Da Reiji-san...
              

                               În limuzină.

Jullyetta nu se simțea bine. Șia pierdut fica a doua oară iar acum aceasta femeie pe care toți o cunosc ca Yui a apărut în viața ei. Instinctul ei de mamă și soție iubitoare a fost pus în alertă imediat ce femeia aia a apărut în cameră.
                    Are în plan să afle ce sa întâmplat și ce legătură are Yui cu Ayato.
                    În drumul spre casă a stat sprijinită de Ayato. A încercat să-și arate posesivitatea și dominația față de ea.
Putea vedea durerea și iritarea pe fața lui Yui. Modul în care se uita la Ayato... Sinele sadic al lui Jullyetta doar a zâmbit.
-Ayato... Crezi ca fica noastră e bine?
-Sunt sigur că este bine...iubito... *Ayato o sărută pe frunte*
                    Yui doar a început să privească în gol. Se gândea la tot ce a auzit. Totul se lega acum. Rose îi semăna perfect Jullyettei.

                     Știu e scurt.
Dar voi mai scrie când mă voi simți mai bine.
😘😘😘