Diabolik Lovers The legend of the Rose

Gelozia Doare 18+ Cap. 75.

                                    Selena pov.

Au trecut aprope 3 zile de când nu mai vorbesc cu Reiji. Nu știu dacă mai pot avea încredere în el. Modul în care ma tratat și mia vorbit...

           Cu trei zile în urmă

-Cum poți fi de partea ei! Reiji! Nu mă ignora!
-Selena!
-Nu este vina lui Arzu!
-Ba este! Nu se poate controla! Nu poate răni persoane nevinovate! Este inacceptabil!
-Yui este cea care a amenințat-o! Cum să nu ai încredere în propria ta fică!
-Fica mea este o needucată.! Cum poți să îi încurajezi comportamentul distructiv?!
-Cum poți avea încredere în Yui și nu în mine?
-Selena... Între mine și Yui nu există nimic... Așa că nu o mai răni.
-Și dacă o să refuz? Viața ei nu are valuare pentru mine.
-Dar pentru mine are. Este o parte bună din trecutul meu. Dar dacă insiști să o rănești... Nu am de ales decât sa o protejez.
-Tu...o alegi peste mine și fica noastră? *vocea ei tremura de tristețe și șoc*
-Nu. Doar voi lua masuri de precauție.
-Te urăsc.
-Selena... Încetează cu șcenele...
-Nu Reiji! Nu pot crede. Eu... Eu îmi cred fica dar tu... Tu ca tată, preferi să îți crezi fica o nenorocită care ucide oameni doar pe baza unori presupuneri?  
-Poate dacă ai fi educato cum trebuie nu sar fi comportat așa ca o prost crescută!
-Dacă nu ai fi fost tu tatăl ei poate nu sar comporta așa!
                    Reiji a privit-o aspru in timp ce ia dat o palmă aspră. Privirea șocată a Selenei a rămas în podea în timp ce o mână era pe obrazul roșu. Încercând să proceseze ce tocmai sa întâmplat.
-Tu... Tocmai mai lovit...
-Stai Selena *Reiji șia dat seama ce tocmai făcuse. Imediat ce ea șia îndreptat privirea goală fără urme de sentimente și la privit rece direct în ochi a încercat să se apropie de ea dar aceasta sa dat în spate * Îmi pare...
-Scutește-mă cu scuzele tale inutile.
-Nu am vrut să te lovesc... Dar nu miai dat de ales... Îmi pare rău...
-Ai o săptămână la dispoziție... *se întoarce să iasă din cameră*Dacă nu iei o decizie în privința și îți jur că voi dispărea fără urmă din viața ta.
-Nu ai îndrăzni... Tu nu...
-O săptămână Reiji. Doar una!
                         Și cu asta Selena a plecat din cameră fără să se uite înapoi.

                   În prezent

Merg pe hol rochia mea albastră atârnând pe covorul roșu. Mai sunt câteva zile până când Reiji îmi va da răspunsul. Zilele astea sunt plictisitoare... Tot ce am putut face a fost să mă refugiez în brațele lui Shu. Hm? Da este foarte ironic. Să cauți afecțiune în bratele dușmanului soțului tău. *oftez* Încerc să las aceste gânduri deoparte în timp ce ies pe ușa din spate a conacului. Cobor scările în grabă indreptandumă spre gradină unde îl găsesc pe Shu stand rezemat de copac privindu-mă.
-Shu-san...
Mam apropiat de el în timp ce șia întins mana pe mine. Lam apucat de mână și ma tras în poală.
-Cum a fost ziua ta Shu-san?
-Bună. A ta?
-La fel.
Shu e tăcut de cele mai multe ori. E plăcut... Îmi dă o senzație de siguranță. Mă întreb dacă e greșit cea ce fac...
-De ce oftezi...
-Cred că sunt o persoană oribilă...
-Crezi? Ești o femeie depravată.
-Știu *oftez*
-Și totuși...ești o mamă și o soție minunată. Sincer nu înțeleg cum a putut o persoană ca tine să fie cu el. Cu atât mai mult să rămână însărcinată și să nască doi copii.
-Știu... Dar...
-Teaș fi lăsat însărcinată...
-Ce? Shu?
-Dacă nu teaș fi respectat și iubit atât de mult nu aș fi acceptat să te căsătorești cu el. Teaș fi forțat să îmi dai naștere la viitorul meu moștenitor. Poate mai fi urât dar aș fi fost fericit * își așează o mână pe stomac *
                       Nu sunt surprinsă... Într-un fel sau altul mă așteptam la asta.
-Crezi că am ar fi fost altfel dacă erau copii tăi?
*șoptesc în timp ce îmi pun capul pe pieptul lui*
-Nu poți ști niciodată. Poate. Poate nu.
-Mda vom vedea ce ne rezervă viitorul.
-Știi că be privește?
-Știu. Îi pot simți privirea pe noi dar nu îmi pasă.
                        Știu că Reiji mă privește de la geam cu acei ochii roși ucigătorii. Îmi întorc privirea pentru a privi fereastra iar privirile noastre se intersectează. Aprope că pot citi trădarea în ochii lui. Hmp. Asta simt eu. O merită. Pentru moment am să mă refugiez la pieptul lui Shu...Doar pentru moment...