Trebuia să-mi dau seama că nu era de bine când tata mi-a spus că voi merge la un prieten de al lui... Ce am descoperit a fost șocant. Totul a fost familiar totul a fost terifiant. Adevărul ne-a lovit din plin. Și totuși am dezvoltat sentimente pent...
Deci voi scrie și acest capitol. Deci....Bum. Lucrurile nu merg prea rapid în viața mea și majoritatea lucrurilor sunt lente și cu foarte multă lene. În plus locul meu de muncă la manga cam interferează mult cu examenele. Am schimbat titlul și coperta. Dacă cineva știe să facă coperți mai bune...anunțațimă . + că româna mea nu sa mai înbunătățit deloc și google translate nu mă ajută. -_- + am reușit să mai stric un iPhone și acum nam decât să scriu depe Laptop. Și dacă cineva îmi poate recomanda o aplicație pentru învățat româna... ANUNȚAȚIMĂ + că verișoara mea nu cred că mai suportă mult să corecteze greșelile mele din carte. Am fost mult mai inactivă în ultima vreme deoarece am avut multe examene și foarte mult de învățat. Dacă vedeți greșeli de scriere. Avertizațimă. Bye.
P.S Primăvara de aici este mult mai frumasă ca anul trecut!
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Arzu pov.
Cât a trecut? A da... Deja 5 luni...de la acel accident... Nu prea mai dorm bine, iar notele mele la liceu au scăzut considerabil. Mam sculat din pat și mă duc sã fac un duș. Îmi lipsește camera noastră...Ies din duși și mă înbrac cu ceva lejer un hanorac și o pereche de blugi rupți apoi merg spre camera lui Rose pentru a merge să ne vizităm bunici și străbunici , nu pot rămâne în camera asta pentru totdeauna.Nu? Ies și merg spre camera lui Rose de unde o văd ieșind. -Gata? -Da.Spun plictisită. -Îți garantez că te vei distra. -Aha.
Asu pov.
E atât de bine aici...nu mă mai doare nimic...și e atât de liniște...probabil nu e atât de rău să mori... Oare sunt mort.? Mă simt de parcă aș fi. De ce nu pot muri? E mai bine așa...
-Crezi că mai are șanze de viață? -Stăpânul doarme deja de foarte mult timp.
Vocile astea despre ce vorbesc? La naiba...simt cum durerea îmi revine...iar vocile le pot auzi mai tare. Îmi deschid ochii și simt cum toată durerea din corp o simt de 2 ori mai intens. Tsk la naiba...Sunt dinou aici...
-Stăpâne! Vați trezit! * spune una dintre servitoare * -Mă duc săl anunț pe Reiji-sama *spune alta*
Când spune numele acelui om...îmi e scârbă...nu...nu cred că am săl mai pot numi tată...
Selena pov.
Stau liniștită și îmi cos goblenul în sufragerie când pe ușă dă buzna o servitoare.
-Ce nesimțire să dai buzna așa peste oameni! * a spus Reiji enervat* -Domnule... Sa trezit...! -Poftim? -Asu-sama sa trezit.
Reiji nu a mai stat pe gânguri. Las totul și plec spre camera lui. Însfârșit sa trezit...copilașul meu...
Reiji pov.
Mam oprit din tot cea ce făceam și am plecat spre camera lui. Nu...greșesc am alergat. Nu pot descrie sentimentele pe care le am acum...sunt atât de fericit.
