Trebuia să-mi dau seama că nu era de bine când tata mi-a spus că voi merge la un prieten de al lui... Ce am descoperit a fost șocant. Totul a fost familiar totul a fost terifiant. Adevărul ne-a lovit din plin. Și totuși am dezvoltat sentimente pent...
Am ajuns acasă cu bine și am aflat că o să mă căsătoresc cu Ayato , lam reîntâlnit și pe papa și am purtat o discuție foarte lungă....
Flashback :
-Papa * iam sărit cu lacrimi în barțe și am plâns zgomotos * -Copilul meu mic. -Tată...vreau să vorbim... -Jullyetta....eu.... -Nu am să mai acept nici un refuz.*am spus scrict și rece * -Bine haide să vorbim, cred că ie timpul ca săți dau răspunsul la întrebările tale... -Bine...*am spus cu glas stins *
Miam privit tatăl așezânduse pe marginea parului meu iar eu am stat în picioare în fața lui.
-De ce? -Erai doar un copil... -Puteam înțelege... -Nu nu puteai... Nam vrut să trăiești în trecut. -Nu e trecutul! E mama mea ! * pentru prima oară am ridicat vocea la el * -Nu țiar fi făcut bine să ști ce sa întâmplat! -Ba da. Dacă știam nu ar mai fi fost un șoc acum! Nu aș mai fi trecut prin toată durerea asta! Pin nopți nedormite și printr-o grămadă de minciuni! * vocea mea a început să se ridice dinou * -.... -Miai ascus foarte multe lucruri...TU CREZI CĂ NU AM INIMĂ!? MĂ CREZI UN MONSTRU! -Jullyetta nu țipa la mine...sunt tatăl tău și am crezut că iau decizia bună... -Și tu crezi că ai luato? Nici Dumnezeu nu știe prin ce am trecut...când tote astea sau întâmplat... -Știu iubita mea...dar totul a fost pentru binele tău.... -Tată... Unde e mormântul mamei? -..... -Nu am să mai repet. Unde este?! -Îți voi arăta promit. Vom merge întro vizită... -Tată...
Poate eu sunt o persoană rea? Nam vrut să țip dar....îl înțeleg să crească un copil după ce persoana iubită a murit...e greu... Mam uitat la tatăl meu care stătea aplecat și lacrimile îi curgeau depe față... Oarecum simt și dragoste dar și ură...mă sint vinovată.
-Îmi pare rău... -....Am încercat să fiu puternic pentru tine... Când mama ta a murit am sințit că lumea mea se prăbușește. Am crezut că nu am să mai pot trăi... -....tata... -Dar team avut pe tine... Erai așa de mică și firavă....erai tot ce mia rămas...și atunci am decis să plec să o iau de la început...cu totul...dar miam dat seama că...cu cât creșteai cu atât semănai mai mult cu mama ta...râsul...plânsul.... Zâmbetul...avei o mare părticică din ea... Îmi pare rău...că am eșuat ca tată....că mă urăști prea mult ca să mă ierți pentru toți ani aceștia.
Cum poate spune asta? Nu laș urâ nici o dată...îl iubesc enorm... -Tata... -Huh...?* iam sărit în brațe și lam strâns * -Te iubesc, ești cel mai bun tată care a existat vreodată. Mulțumesc pentru tot... -Copila mea...* el plângea pe umărul meu...e prima oară în viață când îl văd plângând...*
Ne strângeam unul pe altul în brațe...e cert nici o dată nu am avut o relație copil-părinte prea bună...dar el a fost acolo pentru mine... Când mam julit, când am plâns, când am fost la primele mele concursuri....Simt cum îmi vine să plâng mai tare iar ochii mei se schimbă *
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
