Capitolul 3

4.8K 278 35
                                    

Darcy :
Intentia mea a fost sa nu ma duc la petrecerea aia insa atunci cand mama mea a venit acasa mi-a fost prea greu sa o refuz dintr-un motiv intemeiat. In curand, adica peste cinci luni, implinesc optesprezece ani iar Elyna, mama mea, va trebui sa imi cumpere un Lamborghini, ultima generatie, negru mat. Pentru aceast cadou trebuie sa stau o zi intreaga cu cinsprezece mucosi, nu ca eu as fi prea mare, intr-o incapere si cu cinsprezece mame, de peste 40 de ani, posibil la menopauza. Si mai am doar cinci ore pana la acel coșmar.
-Chinuita mea mica, uite ce ti-am cumparat. Lorenzo intra in camera mea, cu o privire blândă si un umeraș in mana dreapta. 
-Wow. Cadoul din mana lui este o rochie albastru întunecat, cu bretele subțiri, si pana in pamant. E foarte frumoasa doar ca eu o tin una si buna ca merg in blugi si tricou, in picioare avand tenisi. La rochia asta trebuie tocuri, stii ca nu le suport. Spun eu si el chicoteste si lasa rochia pe usa dulapului.
-Hai sa trișăm de data asta. Iti iei niste teniși mai finuți, negri, si aia e. In plus, mama ar trebui sa fie mulțumită ca te imbraci in rochie. Ideea fratelui meu imi surâde, si oricum nimeni nu o sa se uite la mine, nimeni cunoscut nu o sa fie.
-Ok. Accept si el sare peste mine imbratisandu-ma, eu chicotind la gestul lui de afecțiune.

Este singurul om cu care ma inteleg, care imi stie toate secretele, cu care dorm cand am cosmaruri, cu care pot vorbi orice, pentru care simt dragoste si mi-as da viata. Daca Lorenzo nu ar fi homosexual si fratele meu cu siguranta acum imi era soț.
-Ma turtești Enzo. Spun eu gafaind si el parca mai tare se apasa in mine, ca dupa aceea sa sară si de pe mine si din pat. Pentru cei 25 de ani ai lui e prea imatur si are prea multa energie. Putea cu ușurință sa il ia mama pe el ca pe un copil in toata regula in locul meu. Fratele meu imi saruta fruntea fugitiv si iese din camera.
-Ce ma fac eu cu tine...? Vorbesc singura cu ochii pe rochie. Imi pun in gand sa fac o baie si in urmatoarea secunda, torn spumant in cada ce se umple cu apa. Imi dau hainele pe jos una cate una, si ma afund in apă pana la fundul căzii. Toate gandurile imi sunt spălate si ma gandesc doar la ce s-ar intampla daca nu m-as ridica de aici, as deschide gura si apa mi-ar invada dureros de rapid plămânii, in cateva minute eu fiind moartă.

Tentatia e din ce in ce mai mare dar ma ridic la timp respirand sacadat. Adrenalina curge prin mine asa de tare incat ma ameteste, ador senzatia asta. Senzatia ca pot sa aleg într-o singura clipă daca mai trăiesc sau nu, dar nu as putea sa ii fac asta lui Enzo. Este singurul de care imi va fi dor si căruia ii va fi dor de mine. Ar fi distrus in totalitate la cat de sensibil poate fi, si ar face probabil o nebunie, aceeasi ca si mine. S-ar sinucide. Imi scutur capul si tusesc de cateva ori, începând sa ma sapunesc pe tot corpul foarte bine. Nu vreau sa ma duc acolo si sa fac o impresie proasta. Mama mi-ar lua o bicicletă in loc de o mașina. Bicicleta e mult, nici role nu cred ca mi-ar lua.

In cam doua ore m-am spalat si mi-am uscat parul, acum stand in fata oglinzii infasurata cu un prosop alb si gandindu-ma cum as putea sa ma machiez. Imi trec ochii peste ustensilele mele si ma hotărăsc sa imi fac doar niste codite cu tus, ma dau cu rimel si atat. Mana mea dreapta tremura cu pensula de la tus in mana, dar inainte sa ma răzgândesc, substanță neagra imi aluneca fin pe pleoape. Imi fac primul ochi si respir panicata ne stiind daca e bine sau nu. Imi rămâne o singura soluție, poate o fi sora mea mica si proasta dar stie ce inseamna machiajul, nu degeaba citește atatea reviste de make-up.
-Amina. Scot capul pe usa camerei si tip, in tot holul auzindu-se un ecou continuu dar care se opreste la un moment dat. Aud niste pasi voiosi, si sora mea mai mica apare in pijamale, in fata camerei mele.
-Ce e aia de pe fața ta? Intreaba oripilata Amina si eu oftez tragand-o înăuntru.
-Cum o repar? Intreb desi nu stiu ce as putea repara. Fata de 15 ani ma demachiaza si ia cu atentie pensula in mana.
-Inchide ochii. Ordona si eu fac întocmai. Dupa 15 minute mi se permite sa imi deschid ochii si zambesc atunci cand ma uit in oglindă.
-E minunat, mersi. Spun in timp ce ma dau cu rimel, ea doar murmura un "cu placere" si pleaca din cameră.

Imi dau jos prosopul si imi iau rochia pe mine, mușcandu-mi buza într-un tic nervos, atunci cand ma privesc de sus in jos. Imi iau niste expadrile negre iar rochia imi acoperă picioarele. La înălțimea mea de 1.60, nu ma consider nici de cum inalta, dar nici in ruptul capului nu am sa port tocuri. Meditez asupra parului meu si pana la urma mi-l prind într-un coc sus, lăsând doua șuvițe roscate sa imi contureze fața.
-Darcy, haide. Nici nu stiu cand a trecut timpul, doar sunetul puternic a vocii mamei mele m-a mai trezit din transă. Imi iau un mini rucsac in care pun niste servetele umede, telefonul, banii si in caz de orice niste absorbante. Bun, in expadrile, rochie de gala, parul prins in coc si rucsac. Arat exact ca un copil...orfan. Cobor jos iar mama se incrunta cand ma vede.
-Si hanoracul unde e? Ma intreba Patricia sarcastic si eu ridic o sprânceană.
-Vrei sa nasti prematur Patricia? Intreb si ea pleaca in sufragerie. Ies afara si o vad pe mama in masina, uitandu-se stresata la mine.
-Haide Darcy. Haide odata, o sa întârziem. Spune ea si eu doar oftez, si ma pun pe banchetă din spate.

In jumatate de ora, cu o viteza mai putin legală, am ajuns la o vilă, într-un loc mai mult pustiu, cu o curte cat gradina Edenului, sper doar sa nu dau de vreun măr otrăvit. Abia astep sa fiu inconjurata de țânci carora le curg mucii si apoi ii mananca. Ies din masina si ma indrept spre intrare pe urmele mamei.
-Mellinda.
-Elyna. Cele doua femei zambesc cald una spre cealalta si isi saruta obrajii reciproc eu aproape vomitand la acest gest.
-Ea este fiica mea, Darcy, are 17 ani, nu e tocmai un copil dar...mama mea ezita la inceput dar recunoaște, femeia din fata ei doar rade si ii pune mana incurajator pe braț.
-E superbă, stai calma, Emmet are 26 dar eu totuși l-am prezentat azi ca si copil. Emmet. Numele acesta imi bubuie in timpane, iar atunci cand bărbatul paseste langa mama sa si facem contact vizual, tresarim socați.

SenzualUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum