Senzual

Capitolul 17

Darcy :

Holurile spitalului sunt intr-o debandada totala, toti fiind agitati imediat cum intram noi impreuna cu urlatoarea asta mica care trebuie sa nasca.

—Pregateste sala de nasteri Erica si pregateste-o si pe ea. In 30 de minute sunt si eu gata.

Vocea impunatoare si privirea intimidanta a lui Emmet ma face sa zambesc in interiorul meu stiind ca el este al meu si numai al meu.

—Tu o sa nasti? Adica, tu o sa o ajuti sa nasca? De ce? Nu cred ca azi era ziua ta de lucru.

Amina, cea mai agitata dintre noi, il chestioneaza cu curiozitate pe Emmet ce da sa plece pentru a se pregati.

—Sunt doctorul ei, fie ca am fost doar o data. Iar acum nu stam sa cautam doctori in spital. Ma duc eu. Promit ca se va termina repede si nu va agitati.

Palma lui Emmet se aseaza pe ceafa mea si ma trage intr-un sarut apasat, dezvoltandu-l foarte putin. Buzele lui raman imprimate chiar si daca el se indeparteaza cu rapiditate.

—O sa fie bine Darcy?

Amina se strecoara in bratele mele si o cred. Eu sunt la fel de speriata. Suntem speriate pentru sora noastra nebuna si modul in care a apucat-o sa nasca exact in timpul conferintei de presa.

—Da Ami. O sa fie bine. Tot timpul se sfarseste cu bine.

Oliver vine si ne strange pe amandoua in brate, ferindu-ne de privirile curioase a oamenilor. O sa fie totul un dezastru pana diseara. Macar copilul Patriciei sa fie bine. Ca de viata noastra sociala m-am saturat.

Telefonul meu suna intr-o veselie si il scot rapid din buzunar, vazand numele apelantului.

—Da mami. vocea mea subtiata o face sa pufneasca, am dat de necaz
—V-am lasat singuri acasa inca de cand erati mici si nu ati facut prostii cat ati facut acum ca sunteti mari. Amina si Oliver au rezolvat-o dar tu cu Emmet abia ati inceput-o si nu ca ar fii asta o problema dar astia o sa scormoneasca totul despre voi, va d-ati seama ca nu mai aveti din clipa asta nici un moment de intimitate? Lui Patricia i s-a rupt apa in timp ce se difuza live o emisiune pentru numele lui Dumnezeu. Este macar bine? spovedania mamei mele m-a facut sa ma fac curcubeu la fata, sfarsind prin a fii alba ca varul. Am uitat complet se ai nostrii si uite unde am ajuns.
—Este bine. Emmet a bagat-o in sala de nastere imediat. Chiar el o ajuta.
—Ajungem acolo maine dimineata. Nu avem posibilitate sa ajungem mai devreme. Ma tii la curent iubire. Sa aveti grija de voi atat tu cat si Amina. Am vorbit eu cu Enzo, o sa incerce sa apara si el in seara asta.

Apelul se inchide si eu rasuflu usurata ca am scapat numai cu atat. Oliver inca o tine in brate pe Amina, care doar nu sforaie saraca la cat se obosita este.

—Stau eu aici. Oliver, du-o pe Amina acasa si odihniti-va amandoi.

Amina tresare la auzul vocii mele si Oliver se face mai comod pe canapea, asezand-o mai sus pe sora mea care mormaie.

—Nu merg nicaieri, aici stau.

Scutur din cap negativ spre cei doi. Patricia, te rog sa te grabesti ca murim toti dupa tine.

Minutele treceau pana se transformau in ore. Cei doi dormeau dusi, iar Enzo, aparut recent, pus la curent tot recent, a atipit langa mine, obosit de la agitatie si calatorie. Unsprezece ore. Unsprezece ore nenorocite in care eu nu stiu nimic.

—Pentru Patricia Storm?

Parca planuind, toti ne ridicam deodata si asistenta se uita la noi uimita.

—Pe aici.

Ne duce intr-o rezerva. Emmet sta sprijinit de perete iar Patricia tine in brate un ghemotoc de carne. O fetita frumoasa. Ma apropii de ea incet, in timp ce sora mea o alapteaza.

—Cum o va numii?

—O sa respect traditia.

Patricia ma socheaza cu cuvintele ei.

—Traditia este ca atunci cand se naste cineva in familia noastra, cel mai tanar sa ii puna numele. Amina, trebuie sa ii pui un nume nepotelei noastre.

Spun cu voce tare pentru cei doi barbati care se uita la noi ca la trei nebune, Enzo, fiind singurul care stie despre ce vorbim.

—Faith, o cheama Faith.

Spune Amina linistita si eu incep sa zambesc.

—E frumos, e foarte frumos.

Spune mama copilului si eu zambesc, ma dau cativa pasi mai in spate si ma ascund in bratele iubitului meu. Se putea oare ceva mai bun de atat? Oare chiar s-a terminat cu bine?

—Ce e iubito?

Intreaba el derutat de afectiunea mea spontana pentru el.

—Multumesc pentru tot Emmet. Nu stiu ce m-as face fara tine.

Privirea sa este una de nedescris. Ma saruta lung pe buze si eu zambesc la sfarsit, uitandu-ma in ochii de care ma indragostesc tot mai mult pe zi ce trece.

Zilele au trecut si de atunci. Au trecut doua saptamani de cand Faith a venit pe lume si o zii de cand a fost adusa acasa.

—Ce mancam in minunata asta dimineata?

Patricia s-a schimbat. Este mult mai vesela si vorbeste mult mai politicos cu noi, nemaiesind decat la cumparaturi sau in parc cu copilasul.

—Ar trebuii sa treci la dieta. Te-ai cam ingrasat in timpul sarcinii.

Asta nu era complet adevarat, sora mea are oricum o talie subtire, asa cum a avut intotdeauna, si acelasi par stralucitor, si aceeasi inaltime atragatoare. Da, pacat ca a fost proasta.

—Darcy, stii ca asta e nebuna. Nu o sa mai mance si moare copilul de foame, ca trebuie sa alapteze.

Ma dojeneste mama mea si eu chicotesc.

—Glumeam doar. Amina, vezi ca iti suna telefonul.

Amina isi ridica repede telefonul si se incrunta.

—E al tau.

Ma intorc in sufragerie si avea dreptate. Iphone-ul meu straluceste puternic si numele apelantului ma face sa fac o grimasa de confuzie. Emmet a plecat acum o ora cu familia lui la cabana.

—Da iubitule?
—Doamna Darcy, sotul dumneavoastra a fost prins intr-un accident de masina impreuna cu doi barbati si o femeie. Ati fost la contactele cele mai recente. Toate cazurile sunt grave. Si cei ce au produs accidentul, au decedat pe loc. Sunteti asteptata la spitalul mare, cei patru au fost transportati acum cateva minute.

Apelul acesta a fost exact ca un dus cu apa rece. Imi tin telefonul intr-o mana, si ma duc in bucatarie. Pot sa imi simt privirea goala si nodul pe care il am in gat, astfel fara a putea vorbii.

—Emmet si Oliver impreuna cu parintii sai au fost prinsi intr-un accident. Trebuie sa mergem la spital.

Icnete de surprindere se tot aud dar nu mai constientizez nimic. Stiu sigur ca nu m-am aranjat deloc si m-am trezit pe bancheta din spate a masinii. Amina, avand aceeasi stare de lesin ca si mine. Parintii nostrii tipa la noi doua, si eu, intr-un acces de furie, incep sa tip si sa plang. Asta nu se poate intampla.