Băiatul

Capitolul 1

Este luni și știu că trebuie să merg la școală. Nu îmi plăcea deloc, dar nu aveam ce să fac. Trebuia să merg și eu la școală pentru că părinții mei muncesc din plin şi voiam să îi fac mândrii. Intru în clasă. Mai erau zece minute şi se suna. Era foarte multă gălăgie în sala de curs. Mă aşez în bancă lângă prietenii mei cei mai buni: Andrei şi Stela.

-Neața! spun ei.
-Salut. Ce avem?
-Mate.

Urăsc ziua de luni. De abia aştept să treacă cât mai repede ziua asta.

Şi uite că aşa s-a şi întâmplat. Andrei mă aştepta la poarta şcolii. Mereu mergem împreună când ieşim de la şcoală fiindcă locuiam aproape unul de celălalt.

-Mă simt atât de obosită, spun eu.
-Stai liniştită. Mai avem o săptămână până la vacanţa de Crăciun. O să ne mai vedem în vacanţă? Sau măcar să mai vorbim.
-Da. Sigur.
Ajungem la blocul unde locuia Andrei.
-Să ai grijă la traversat. Să te uiţi bine înainte să traversezi strada. Bine?
mă sfătuieşte el apoi pleacă în scara de bloc.

Vai! Oare ce am păţit? Simţeam cum miliarde de fluturași îmi inundă stomacul. Nu pot să cred oare chiar e adevărat? Chiar m-am îndrăgostit?!
Când ajung acasă intru repede în camera mea. Nu aveam pe cine saluta fiind singură. Toată casa îmi aparţinea de la 15 până la ora 18 şi ceva până când venea mama.
Nu! Eu nu puteam fii. Nu acum. Bine... Trebuie să îmi fac inima să înceteze, iar gândul să se gândească la altceva... cum ar fi tema de la mate.
Bine... Nu poate fi atât de greu. E doar o temă la mate. Asta aşa credeam eu... până când... am văzut cum scria mare cu pix roşu 10 exerciţii din culegere. Se anunţa a fi o după-amiază lung. Mă duc la bucătărie, iau cel mai verde şi frumos măr pe care îl văd şi mă duc la birou unde cărţile mă aşteptau deschise. Până la ora 18:15 terminasem absolut toată tema. Mă bucurai în momentul în care am văzut ca nu mai am nimic de scris, aşa că de bucurie, mai luai un măr. Nici nu apuc bine să muşc din măr că sună soneria. Mama iar îşi uitase cheia acasă.

-Mami! Ce mai faci?
-Sunt foarte obosită. Mă duc să mă schimb. Ţi-ai făcut temele?
-Daaa.

Am intrat în camera mea și mă pun în pat pentru a mă odihni. Dintr-o dată simt cum somnul mă ia.

-Andrei,  aș vrea să îți spun ceva.
-Zi-mi.
-Eu pe tine te...  te iubesc.
-Și eu pe tine. Am așteptat mult timp să-mi spui asta.
-Alexandra...  Trezește-te

-Alexandra! Ce ai facut? Ai adormit? Hai la masă!  E gata masa.
-Ce?
-Hai,  e timpul să mergi la masă.  A venit și tatăl tau.
-Bine, vin acum.

Mă dau jos din pat și văd că era ora 20. Cât de târziu. Am dormit atât de mult. Mie mi s-au părut câteva secunde. Era atât de bine. Andrei mă privea în ochii și îmi spunea că mă iubește. Într-o bună zi îi voi spune adevărul.
M-am dus la masă, am mâncat repede ca mai apoi să merg în pat. Ușor am adormit iar, intrând în lumea viselor.
Ceasul suna anunțându-mă că e timpul să mă scol. Viața mea a început să devină plictisitoare atâta timp când tot ceea ce fac toată cu este școală-drum spre casă- mancare-somn. Asta e tot ceea ce fac mereu. Parcă m-am plictisit. Am mers la școlă. Nimic interesant, dar când se terminau orele mă bucur fiindcă mergeam spre casă cu Andrei. El mă aștepta ca de obicei.

-Hei!
-Hei!