Băiatul

Capitolul 2

-Ce faci?
- Bine, mersi că m-ai așteptat. Am întârziat puțin de data asta.
-Nu-ți face griji.
-Avem atât de mult de scris... și de învățat...
-Da... Asta e.
-Da...

Am mers tăcuți tot drumul. Doar ne mai uitam unul la altul din când în când.
Ca de obicei, ajunși în fața blocului lui, ne-am despărțit.

-Chiar nu pot să cred cum de încă nu i-am spus ceea ce simt... Cum să nu îi spun. De atâta timp. Cum de nu am putut să îi spun că sunt îndrăgostită de el?

Cred că nu trebuia să spun asta cu voce tare fiindcă Maria apare pe la spatele meu direct în față.

-Nu pot să cred?! Tu chiar ești îndrăgostită de el? De Andrei?
-Ce??? Nuuu...
-Nu ascunde chestia asta! Te-am auzit!
-Shhhttt! Taci din gura! îi spun eu punându-i mâna la gură.
-Aaaa!!! Chiar nu pot să cred. De ce nu ai spus nimic?
-Uite, Maria, lasă-mă să merg la acasă.
-Dar... hei! Stai!

Fug repede pe lângă Maria.
Ajung acasă în cameră realizând că am făcut o mare greșeală. Cum de am putut spune chestia asta în gura mare?

A doua zi, la școală, urma să fie cea mai enervantă zi.

-Auzi, știi pe cine place Alexandra dintr-a 9a?
-Pe cine fată?
-Pe Andrei de la ea din clasă.

Le auzisem pe două fete bârfind. Mai toată școala vorbea despre chestia asta.
A fost o săptămână grea. Când treceam pe lângă fiecare elev din liceu râdea de mine, de fiecare dată când voiam să vorbesc cu Andrei el îmi spunea că vorbim în pauză, iar în pauză dispărea. Nici nu mai m-a așteptat la poarta școlii să mergem împreună... Credeam că voi trece peste asta, dar nu era așa cum am crezut eu.
În weekend l-am sunat pe el, i-am dat mesaje, nu mi-a răspuns. Plângeam aproape în fiecare seară sperând că se va schimba în bine această situație.
Luni dimineață la școală, părea că se mai liniștiseră apele. Nici la ore sau în pauze, nimeni nu mai comenta nimic. Era ciudat. În sfârșit, când plec din curtea școlii îl zăresc pe Andrei și fug repede spre el.

-Andrei! Stai.
-Ce este?
-Trebuie să vorbim ceva. Eu...
-Uite ce e. În legătură cu ce a fost la școală...
-Te deranjează?
-Nu știu.
-Îmi pare rău.

Se oprește din mers și se uită la mine.

-Eu te plac și nu pot să îmi controlez sentimentele, am adăugat.

Apoi eu plec, el rămănând în loc împrietit.
Următoarele zile au fost foarte dure cu mine. Andrei începuse să mă ignore, apoi observ că mă bârfește cu băieții, ca după aceea să asist la certurile noastre și să văd cum sunt călcată în picioare de catre el.
Era miercuri și aveam chimia. Ca de obicei nu îmi terminasem un portofoliu care trebuia predat azi. Am zis să iau de la Stela să copiez.

-Stela, îmi dai și mie portofoliu la chimie? întreabă el.
-Da. E în prima bancă la Alexandra.
El vine și mi-l ia pur și simplu din față.
-Hei! Încercam și eu să scriu. Dă-mi potofoliul.
-Trebuie să scriu.
-Și eu la fel.
-Stați împreună în bancă, ne spune Maria.
-Nici gând! Nu stau cu aia!
-Aia are și ea un nume, băiete! spun eu enervându-mă.
-Dar de ce? întreabă Cristiana.
-Să stau cu aia, cu fața ei?
-Dar ce față am, dragă?! spun ridicând tonul.

M-am dus la el la bancă și am luat o fișă din portofoliu, continundu-mi treaba. În pauză am dat fuga la baie. Stăteam și plângeam. Stela apare lângă mine.

-E din cauza lui Andrei?
Dau afirmativ din cap.
-Lasă-l e un prost, spune ea luându-mă în brațe.