Băiatul

Capitolul 9

Mă trezesc. Soarele era deja pe cer. Prima dată când deschid ochii văd că îmi sună telefonul.

- Alo? Cine e? răspund.
- Ce faci? Nu-mi spune că te-am trezit...
- Ce? A... Nu... Mă ridicam din pat... dar mi-am deschis ochii de mult...
- Îmbrăcă-te și coboară jos în scară.
- De ce? Dar nici nu am mâncat...
- Lasă, mâncăm pe drum. Luăm ceva.
- Bine...
- Hai că eu sunt jos în fața blocului.
- Bine... Vin repede.

Închid repede telefonul și mă duc să îmi fac un duș și apoi mă îmbrac cu o pereche de blugi, un tricou verde și o geacă de blugi și îmi fac o coadă de cal. După 10 minute cobor și îl găsesc pe Andrei.

- Salut!
- Bună!
- Hai să mergem.
- Tot nu mi-ai spus unde.
- Surpriză. Urmează-mă. Uite! O să mergem pe asta.
- O motocicletă? Tu... știi să mergi pe ea?
- Da. Acum două luni mi-am luat permisul pentru ai conduce, dar de câteva zile dețin motocicleta.
- Nu știu... Mi-e frică...
- De ce?
- Nu știu.
- Stai mai liniștită. Nu vom face accident, dacă de asta îți este frică, eu nu merg cu viteză.
- Bine, hai să mergem.

Îmi dă casca, ne așezăm și pornim. Chiar dacă nu avea viteză, eu tot am simțit că mergeam repede. Nu mai mersesem pe o motocicletă până acum și cred că de aceea îmi era foarte frică. Simțeam în gol în stomac. Într-un fel plăcut. Ajungem în parc și oprim într-o parcare. Mergem și mergem până când ajungem în fața unui lac. Scoate dintr-o geantă pe care o avea pe umăr o pătură și o întinde pe iarbă. Pleacă pentru câteva secunde și se întoarce cu o înghețată.

- Mersi. De ciocolată. Preferata mea!
- Serios? Și mie îmi place înghețata de ciocolată.
- Da? spun și fac ochii mari.
- Ciudat...
- Ce frumos se vede lacul... Soarele e pe cer... Păsările cântă...

Sincer, nici nu mi-am dat seama că se făcuse ora 2. Era atât de frumos timpul petrecut alături de el. Mă făcea să mă simt atât de bine și de fericită.
Mă tot uit la ceas. Cred că observase și el asta și spune:

- Vrei să te duc acasă?
- Nu mă înțelege greșit, dar aș cam dori să plec.
- Bine, haide.

Ne ridicăm și Andrei împăturește pătura, apoi o bagă în geantă și mergem spre motor.
Pornim și ajungem repede în fața blocului meu.

- Mersi mult pentru dimineața asta. Mi-a plăcut. Acum trebuie să repet. Mai am 2 zile și nu am acumulat nimic. Tot nu înțeleg.
- La ce materii?
- Păi la mate și biologie.

Își dă casca jos, o pune pe motor și o ia în fața mea.

- Hai!
- Unde?
- Sus.

Mă uit nedumerită la el.

- Că sa te ajut.
- Serios? Mă ajuți?
- Da. Haide, spune și îmi întinde mâna.

Mergem la mine în apartament. Ne ducem la mine în cameră unde îmi scot pe birou caietele și cărțile.
După două ore spun:

- Vrei o gustare? Mie parcă mi se făcu foame de la atâta învățat.
- Bine, da, vreau, dar să vii repede că nu am terminat.
- Bine, bine.

După câteva secunde vin cu câte o prăjiturică. Mâncăm și trecem înapoi la învățat.

- Ce târziu s-a făcut. Nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul.
- Da, nici eu.
- Mama ar cam trebui să vină de la servici.
- Și vei să plec?
- Nu aș vrea să te găsească aici.
- Bine.
- Stai să te conduc. Mersi mult pentru ziua asta.
- Nu-i nimic.
- M-ai făcut să mă simt mai bine. Mulțumesc.
- Cu multă plăcere... Pa...
- Pa!
- Te iubesc, șoptesc după ce închid ușa.