Următoarea săptămână a fost puțin grea.
Luni, toți când m-au văzut, m-au luat la întrebări și la fel și profesorii. Toți știau despre accident, îl priveau pe Andrei cu puțină ură fiindcă știau motivul pentru care am fost călcată de mașină și tocmai de aceea am fost de acord să ne ascundem mica "relație" ca nu cumva lumea să mă judece pentru alegere.
Cel mai greu a fost să îmi reiau cursurile, să stau la ore și să muncesc foarte mult. Trebuia să am note și cu greu le căpătam.
În rest, eu și Andrei mergeam și plecam împreună la școală, doar că, de data asta el mă ducea până în fața blocului meu, iar duce ce urc, el atunci se întoarce spre blocul lui. Era drăguț într-un mod, dar nu-mi dau seama de ce mă simt confuză. Nu înțelegeam cum de odată spuneam că îl iubesc, iar în următoarea secundă nu mai simțeam absolut nimic.
Acum mă aflu în fața oglinzii și nu m-am decis cu ce să mă îmbrac. Eu cu Andrei și cu câțiva colegi de la noi din clasă, am hotărât că de acum să ne vedem în fiecare sâmbătă într-o cafenea că să ne relaxăm.
Îmi iau un tricou roz și niște pantaloni scurți de blugi cu niște teniși și îmi las părul liber, curgând-mi pe spate.
Îmi iau niște bani și plec. Când vreau să deschid ușa, dau de el cu un zâmbet larg pe față.
- Ce face dulceața mea?
- Sunt foarte bine. Mergem?
- Mergem.
- Cu motorul, nu-i așa? spun eu în timp ce ieșeam din bloc.
- Exact. Am impresia că îți place mai mult de motocicleta mea decât de mine.
- Pot să spun că așa este?
Râdem. Ne urcăm pe motor și ajungem acolo în zece minute. Prietenii noștri deja erau la masă.
Stăm afară la o masă, pentru că George și Horia fumau.
Vorbim, mâncăm câte o prăjitură, bem un suc. Nimic special.
Andrei și cu mine, încercam pe sub masă să ne mai ținem de mână ca să nu ne vadă și ceilalți.
Sincer, nu mă simțeam foarte bine în preajma lor. Fumul de țigară mă făcea să tușesc uneori, dar încercam să mă abțin, nu doream să le stric distracția, iar totul se schimbă când:
- Hai, cine vrea să încerce o țigară? spune George. Ce zici Alexandra?
- Ce? Eu?! Eu nu o să pun în viața mea gura pe vreo țigară.
- Hai... Doar nu ești lașă, nu?
- Nu... Doar că...
Și nici nu apuc să mai zic nimic că mă trezesc cu țigara în gură.
- Trage! Trage!
Strigau colegii. Am tras de două ori și am lăsat-o jos pe masă. Prietenii mei chiar aplaudau văzând "reușita".
Doar că, chiar în acel moment simțeam un nod imens în gât care nu mă lăsa să respir.
- Alexandra? Ești bine? Ce ai? întreabă Andrei când m-am ridicat de la masă și am început să tușesc din ce în ce mai tare.
Toți se ridică în picioare și au figurile speriate.
Cad la pământ și cred că îmi curg lacrimile în momentul acela.
Simțeam că mă sufoc și nu credeam că o să mai trăiesc. Andrei îmi ia capul și mi-l pune în poala lui. Îl văd ca prin ceață.
- Calmează-te și încercă să respiri, bine? Totul va fi bine. Sunt aici, lângă tine. Bine? Iubito? Iubito?
Astea sunt ultimile cuvinte pe care le aud de la el. Poate e ultima dată când îi mai aud vocea. Poate că e ultima dată când l-am auzit. Apoi tot ce văd în jur devine negru.
Salut!😘
Vreau să vă anunț că de azi am trecut cartea în secțiunea ,, dragoste". Cum vi se pare?
CITEȘTI
Băiatul
Roman d'amour,,-Nu înțeleg! De ce? De ce ai făcut asta? -Nu știu. Am crezut că așa e cel mai bine. -Ce să fie mai bine?! Bătându-ți joc de sentimentele mele! Știai ce simt pentru tine! -Așa e, dar nu am vrut fie așa. Eu sunt îndrăgostit de altcineva, nu de...
