Băiatul

Capitolul 18

Alexandra

- Andrei, poți să-mi spui unde mergem?

- Nu. Trebuie mai întâi să te leg la ochi.

- Serios?

Mă uitam urât la el. Habar n-aveam ce dorea să facă.
Când m-am trezit am observat că el nu era lângă mine. L-am sunat, nu-mi răspundea și a venit abia peste 30 de minute. Când s-a întors, am stat câteva minute în cameră, iar apoi mi-a zis să mă îmbrac cu ceva frumos, dar totuși comod. Am ieșit la o terasă și am stat până târziu. Acum e vreo unsprezece seara, dacă ar mai putea să se numească seară. Cred că e mai mult noapte.
Îmi pune o bucată de material neagră și mi-o leagă la ochi. Doamne, mă enervează la culme acum băiatul ăsta!

- Fii atentă și ia-te după vocea mea, bine?

- Bine. Andrei, ce tot pui la cale?

- Nu-i pot pregăti o surpriză iubitei mele?

Of... Sunt atât de emoționată. Oare despre ce surpriză e vorba?
După vreo 15 minute, cred, de mers cu mașina și pe jos simt, în sfârșit nisipul la picioare. Îl simt cum intră prin sandale. Mai mergem puțin și aud valurile. Ce frumos se aude.
Îmi dă jos eșarfa de la ochi și văd lumânări aprinse ce formează un cerc. Am pășit cu grijă în acest cerc și ne-am așezat pe nisip. Cerul era limpede și luna strălucea mai tare ca niciodată.
Scoate de la spate o cutiuță neagră și mi-o întinde.

- Ce e? întreb curioasă.

- Un mic dar.

Îl deschid și observ. Un mic lănțișor cu un pandantiv cu o inimă. O scot și-mi trec degetele pe el. Pe spate este gravat A&A. Ce drăguț!

- Dă-mi voie să ți-l pun, îmi spune.

Îl ia și mi-l prinde la gât. Îl îmbrățișez.

- Îți place?

- E minunat. Te iubesc, Andrei!

- Și eu te iubesc, Alexandra.

---

- Ce frumos e!

Stăm pe o pătură pe un deal și ne uităm cum apune soarele.

- Da, e frumos, dar nu mai frumos decât ești tu.

- Oh, hai, iubire, nu sunt chiar așa de frumos. N-am nimic special. N-am ochii verzi sau albaștri, nu sunt blond sau roșcat. N-am un corp atât de musculos și de bine dezvoltat cum sunt alți băieți. Câteodată mă întreb: ce-ai văzut la mine de te-ai îndrăgostit?

- Pentru mine nu contează că nu ai ochii verzi sau albaștri, că nu ești blond sau roșcat, că ai sau nu mușchi, pentru că dacă ai o inimă suficient de mare cât să mă iubești, pentru mine asta e tot ce contează. Ai ceva ce mulți băieți nu au. Ești educat, cu bun simț, deștept, frumos chiar dacă ești brunet și ai ochii căprui. Vrei să-ți mai enumăr sau e de ajuns?

- Ești... o minune, Alexandra, o minune ești. Ești minunea mea.

- Iar tu a mea.

- Te iubesc, spune și-mi dă un sărut pe obraz, iar eu roșesc fără să vreau, ceea ce îl face pe el să chicotească.

- Ce e atât de amuzant?

- Nimic. Am trecut prin bune, prin rele și regret și acum pentru tot ceea ce s-a întâmplat în trecut.

- Trecutul e trecut, acum tot ce contează e prezentul. Suntem în prezent, nu în trecut. Acum trăim prezentul și în prezent ești tu lângă mine pe acest deal la apusul soarelui.

- Ai dreptate. Acum suntem în prezent și prezentul e despre noi, la fel și viitorul. Ești perfectă, iubito și mi-aș dori ca în viitorul meu să fii și tu. Alături de mine.

- Și eu îmi doresc ca și tu să faci parte din viitorul meu și să trăiesc alături de tine.

Zâmbește. Îi ador zâmbetul. Știam eu că el e băiatul.
Băiatul care să mă facă fericită.
Băiatul care să mă facă să-l iubesc.
Băiatul care știe să mă iubească.
Băiatul care a știut să își îndrepte greșeala.
Sper că ne vom construi un viitor împreună și nu ne vom despărți. Îl iubesc. Știu că și el mă iubește pe mine. Sper ca dorința mea să se îndeplinească. Rămâne de văzut ce se va întâmpla pe viitor. Dacă ne vom iubi, vom trece împreună peste toate greutățile și obstacolele care ne vor apărea în cale. Doar împreună vom reuși să înfruntăm destinul pentru că împreună suntem de neînvins.

SFÂRȘIT