Capitolul 5

65 10 15
                                    

Toată ora, profesorul a stat să mai explice unor persoane mai detaliat cam ce ar trebui să scrie în acel proiect.

Imediat ce s-a sunat i-am spus lui Paul să aștepte sa stabilim unde vom face proiectul.

-Nu mă interesează ce treabă ai sau ce scuză vei născoci dar pentru proiectul ăsta faci sacrificii! Am spus autoritar ca sa mă fac înțeleasă

-De ce, domnișoarei 10 pe linie o sa ii fie stricată media? Spune el pe un ton arogant

Ei bine nu am numai 10 dar proiectele sunt mult mai ușoare și nu se compară cu un test si poți lua 10 cu ușurință așa ca dacă el are alte gânduri nici măcar sa nu îi treacă prin cap.

-Nu doar ca nu am chef să pierd oportunitatea să iau o nota bună pe un proiect! Spun iar el izbucnește într-un râs isteric care mă enervează și mai rău

-Bine iubito, vin la 6 după - amiază să te iau și facem proiectul la mine.

-Mai devreme nu se poate, cam pe la 15, la 18 trebuie sa fiu acasă... Spun pe o voce rugătoare, tata se întoarce la 18 și dacă nu ma găsește acasă mi-e frică de ce se va întâmpla..

-Fetița lui tati trebuie sa fie acasă devreme sa nu o fure babaul? Întreabă amuzat

-Trebuie sa îmi repar mașina și vreau mai întâi sa terminam proiectul. Scuza nu este cine știe ce dar până la urmă chiar trebuie sa îmi repar mașina. Altfel o sa spun adio

-Bine, bine! Vad ce pot face scumpete. Dar nu promit nimic. Îmi face cu ochiul și iese din clasă.

Îmi strâng lucrurile și cobor spre sala de muzica unde aveam oră de chitară.

După ce îmi las manualul de psihologie în dulap merg spre sala de muzică

Când intru nu sunt decât vreo trei persoane care repetă fiecare la câte un instrument.

Mă asez pe un scaun și iau una dintre chitarele de pe stativele lor, am ales o Yamaha de culoarea maro deschis mat pe care o acordez și încep să repet ultima gamă pe care ne-a predat-o și anume Gama Do # major.

După ce ma obișnuiesc cu mânuirea chitarei pe ușă intră Shawn și face același lucru pe care l-am făcut și eu.

Nu durează mult și profesorul intră pe ușă și își începe ora ajutându-ne sa ne obișnuim cu vreo câteva acorduri majore cu barre și ne mai predă încă o gamă dar de data aceasta minoră.

La început degetele mi se împletesc dar Shawn mi-a dat o mână de ajutor și m-am descurcat.

-Mersi! Spun și îmi întorc atenția spre ceea ce spune profesorul.

Gândul îmi zboară din nou la Paul, la sărutul pe care l-am avut acum puțin timp. De ce mi-a plăcut? E un tip rău și periculos, poate că ceea ce se spune despre ei nu este adevărat dar cu siguranță ceva ciudat se întâmplă cu ei și cu ceea ce se ocupă.

-Domnișoară Dobrev!? Ne puteți arată cum arată acest acord? Mă întreabă domnul profesor iar eu nu știu despre ce acord vorbește... Afurisitul de Paul,risc să pic prost în fața profesorilor.

-Tuse - Fa # minor - tuse! Spune Shawn și îi mulțumesc cerului

Chiar dacă e posibil sa nu fie acest acord altă opțiune nu am

Asez degetele pe chitară pentru realizarea acordului Fa # minor iar profesorul spune :

-Foarte bine domnișoară Dobrev, data viitoare să fiți puțin mai atentă.

Orele au trecut repede, m-am întâlnit cu Candice și Kath la ultima pauza, Candice și-a cerut scuze pentru ca nu a răspuns pe motiv ca a avut niște probleme. Nu am insistat, nu vreau sa intru în problemele ei, oricum au trecut abia două zile de când noi două ne cunoaștem și nu e necesar să ne simt problemele.

Sunt pe holul de la parter îndreptându-mă spre ieșirea din liceu, trebuie sa ma grăbesc să ajung acasă și sper ca Paul sa vină sa facem proiectul  dacă ajung târziu acasă cred că voi regreta întreaga zi.

În curtea liceului nu este nimeni și nici în parcare. Ajung la stația de autobuz singură și aștept autobuzul care trebuie sa ajungă în vreo cinci minute.

Îmi pun căștile în urechi și ascult piesa mea preferată One Direction - Rock me în timp ce aștept autobuzul.

Melodia îmi amintește de zilele frumoase de vară în care eu și Kate stăteam împreună și ne distram ascultând această melodie. Era melodia noastră cum s-ar spune. Amintirea surorii mele îmi formează câteva lacrimi în ochi, ea mereu a fost alături de mine și m-a sprijinit în tot ceea ce am făcut, m-a ajutat, m-a îndrumat. Mi-a fost mamă, prietenă, o soră responsabilă chiar și frate atunci când cineva se lua de mine, ar fi sărit la bătaie cu oricine mă supăra, deranja sau stresa.

Povestire la persoana a treia

De mai multe ori în viața ta, vor fi momente când simți nevoia să îți fie cineva atât de aproape încât sa ai încrederea de a-i spune secretele tale și sa fi sigur ca acea persoană nu le va spune nimănui,că acea persoană îți va fi alături mereu și că te va iubi necondiționat, te v-a proteja și v-a avea grijă sa te facă fericit de cele mai multe ori.

Asta simțea Megan, simțea ca nu are o asemenea persoană, cândva era sora ei, dar acum e prea departe pentru a o lua în brațe, prea departe să plângă pe umărul ei, prea departe pentru a o ajuta să se integreze în liceu, prea departe sa îi ia apărarea când cineva va vrea sa îi facă rău.

Dar rolul acesta va fi luat la un moment dat de cineva, însă nimeni nu știe de cine dar sigur este ca v-a apărea și îi va da viața peste cap lui Megan, nu v-a fi ușor ca ea sa se obișnuiască dar totul este spre binele ei și cum orice lucru bun vine cu o droaie de defecte, așa se v-a întâmpla și cu Megan în momentul în care acest lucru bun v-a intra în viața ei.

Oare cine va fi acest lucru bun din viața lui Megan va fi chiar bun de fapt sau?... Rămâne de văzut.

Mulțumesc că ați citit! ❤️❤️❤️❤️

Endless LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum