Endless Love

Capitolul 24

-Mai, mai, mai ! Ce avem noi aici? Viitoarea catelusa a lui Paul oare? Ma întreabă acesta încă înaintând iar eu pășind în urma fiindu-mi din ce în ce mai teama pentru viața mea neputând sa răspund la întrebarea lui prosteasca. O face sa se joace cu inima mea care mai are puțin și cedează văzând diavolul venind spre mine gata sa ma tragă cu ghearele către Focurile Iadului

-Oh, desigur că nu! Aici e de față prima fata de care Paul începe sa se îndrăgostească! Spune acesta printre dinți privindu-mă ca pe cheia spre răzbunarea pe care o așteaptă de mult pentru Paul iar până la mine nu a avut ocazia. Și ce tot vorbește despre aceasta dragoste ce înflorește în sufletul lui Paul pentru mine? E chior săracul sa vadă va lui nu-i pasă dacă eu azi mor?

-Paul nici măcar nu simte absolut nimic pentru mine! Spun eu ușor gândindu-mă dacă măcar m-a auzit

-Ce prostuță ești tu! Nu cred ca îl cunoști la fel de bine, cum îl cunosc eu păpușă! Am văzut cum te privește în ochi, si-a pus servitorii sa fie cât mai mult prin preajma ta ca sa fie sigur că nu ți se întâmplă ceva, sa nu mai zic că nici tu nu ești mai prejos. Ma privește de sus de parca el știe totul iar eu nimic

-Despre ce tot vorbești? Ești nebun? Ochii i s-au înnegrit de furie și s-a apropiat mai mult de mine

-L-ai văzut omorând și totuși ai rămas alături de el. A spus acum extrem de calm mângâindu-mi obrazul cu mana iar eu m-am retras ca arsă. Nu vreau să mă atingă.

-Lasă-mă în pace! Ce vrei de la mine? Întreb din ce în ce mai speriată de situația în care mă aflu

-Oh, draga mea, îmi prinde rapid mâna, nu o sa te las în pace! Și nu vreau nimic de la tine, te vreau pe tine. Mă trase atât de aproape de el încât îi simțeam respirația peste buzele mele.

-Lasă-mă în pace nemernicule! Dă-mi drumul! Zbier și mă zbat în bratele lui cât pot de tare dar fără niciun rost, e prea puternic pentru mine.

Mă trase spre cealaltă parte a parcului, nelăsându-i că tip și că ma poate auzi cineva dar probabil e sigur ca nu e nimeni pe aici care sa ma salveze așa ca am stat sa ma gândesc ce aș putea face ca sa îmi salvez viata sau sa trag măcar de timp până apare cineva.

-De unde ști tu toate astea? Întreb și sunt fericită să văd ca s-a oprit iar acum ma privește zâmbind

-V-am urmărit în tot acest timp, cum altfel crezi ca știu eu toate astea? Mă întreabă dar răspunsul e evident, normal ca ne-a urmărit, Paul și-a dat seama de asta și știa că dacă ies noaptea afară, el ma v-a găsi și ma va răpi fix de sub nasul lui

-Dar ce legătură am eu în toată ecuația mea? Planul meu funcționează pentru că acesta îmi spune sa ma așez pe o bancă

-Tu ești calea mea spre a-l distruge pe Paul. Spune simplu și ma bufnește râsul de-a binelea

-Tu ai impresia că el v-a fi distrus că tu mă răpește! Sincera chiar e amuzant că tu crezi asta! Spun râzând în continuare de el

Amuzamentul meu nu durează prea mult pentru ca acesta ma apuca de par trăgând tare și obligându-mă sa îl privesc

-Tu ai impresia ca eu aici mă joc? Întreba nervos de-a binelea și am înghițit în sec

Omul asta este periculos iar eu l-am adus cu nervii la pământ.

Am dat negativ din cap neputând sa mai scot niciun cuvânt,durerea provocata de strânsoarea lui în parul și faptul ca vrea să mă răpească îmi umple ochii de lacrimi

-Treci încoace cățea ce ești! Abia aștept sa scap de tine

Ma trage din nou pe alee iar eu plâng în hohote

-I-a mâna de pe ea Root! O voce dură dar totuși cunoscută ma face sa tresar de frică dar în același timp sunt ușurată

Ma întorc cu fața spre el și observ că este foarte nervos, se întoarce și cel ce vrea sa ma răpească și pe care îl cheamă Root, ce nume mai e și ăsta?

Nu apuc sa răspund pentru ca Paul vorbește primul :

-Am spus să iei mâna de pe ea Root sau îți rup capul

-Ei, hai nu mai spune, Wesley! Ești sigur ca vrei să îmi rupi capul? Sa riști primirea unui război împotriva ta pentru ea? Flutura cu mana mea făcându-l pe Paul mai atent la mine

Toți nervii se duc și privirea i se liniștește acum ca ma privește pe mine și constat că mi-a fost asa dor de acei ochi, și când ma gândesc ca eram gata sa nu-i mai vad vreodată.

El nu răspunse la întrebarea lui Root, doar ma privea pe mine și se gândea. Oare la ce se gândea? Probabil dacă să plece sau sa mă ia de aici iar lacrimile apar din nou în ochii mei gândindu-mă ca prima variantă este cea pe care o va alege. Am rupt privirea pe care o împărțeam și mi-am lăsat capul în pământ constatând că aici mi-e sfârșitul..

El v-a pleca și cum pentru Root nu mai reprezint calea spre răzbunarea lui mă va omorât fără sa stea pe gânduri, eu sunt un nimic pentru amândoi

Lacrimile au lăsat pe poteca parcului o mică baltă ce șterge praful de pe aceasta.

Mulțumesc că citiți și sper ca v-a plăcut! 💋