Endless Love

Capitolul 23

Nu apucă sa termine pentru ca jeep-ul lui Paul își face apariția lăsând un nor de fum în urma sa

Oprește fix în fața noastră la limita unui accident mortal. Omul asta este nebun sau?

-Scuze Meg, trebuie sa plec ne vedem în weekend! Și spunând acestea intră rapid în mașină plecând în trombă.

Totul poate fi mai ciudat de atât?

Dar mi-am răspuns la întrebare văzând 3 mașini de poliție chiar în urma lor... Okay...

Paul Povestește

-Prostule! Din vina ta acum avem poliția la mai puțin de câteva minute în urma noastră. Ce a fost în capul tău? Trebuia sa plecam acum 4 ore nenorocitule. I-am strigat lui Shawn în fața pentru ca din vina lui acum suntem urmăriți de întreg echipajul de poliție.

-Ti-am mai spus ca am fost să o ajut pe Megan cu chiatra

Și până aici a fost, toți nervii adunați până acum s-au revărsat peste el

-Dacă mai încerci o singură data să te mai dai pe lângă Megan îți rup capul! E a mea, prea greu de înțeles? Cu toate ca ma concentram la drum, eram atent și la el. Nu îmi vine sa cred ca e așa prost pentru ca următoarea mișcare pe care o mai face în a se apropia de Megan o sa ajungă in spital cel puțin.

-Bine-

-Liniște, deja am ajuns pe postul de radio! Îl întrerupe Selena și acum sunt concentrat doar pe treaba noastră

"Banda de criminali care au spart banca sunt în urmărire și tot echipajul New Yorkului sunt pe urmele lor, nu au nicio scăpare . Revenim cu detalii suplimentare imediat."

-Sigur! Mai vedem noi cine scapă viu și cine nu. Spun printre dinți, nervos de ceea ce tocmai auzisem.

Asta m-a înrăit atât de tare ca l-am pus pe Ian sa iasă pe trapa din plafonul mașinii pentru a le gaurii cauciucurile nemernicilor.

-Doar sparge alea și sa o ștergem de aici! Depozitul în care trebuia sa ne ascundem era la doua ore distanță și la o adâncime de 50 de metri sub pământ și ceea ce era imposibil de realizat când aveam asemenea echipaj pe urmele noastre.

Selena ne ajuta cu computerul ei ținându-ne la curent cu informațiile ce se dau intre polițiști care ne urmăresc.

-Paul, ține-mi spatele! Zbiară Ian când se pregătește să iasă pe trapă

Selena se retrage de la treaba ei pentru a menține mașina dreaptă iar eu îmi scot pistolul din spatele pantalonilor îndreptându-ma spre mașinile de poliție.

Am fixat ținta și am tras fără sa ma gândesc prea mult eliminând a treia mașină de poliție. Mai erau două de care Ian a scăpat rapid.

-Bun, de ăștia am scăpat, acum cum ajungem la depozit fără sa fim văzuți?

-Există o scurtătură peste 2 km, dar e un drum de țară și o sa dureze mai mult. Spune  Selena cu ochii încă în laptopul ei.

-Nu-mi pasă! Tot ce trebuie e sa ajungem acolo fără să fim văzuți. Spun și trag de volan intrând pe drumul de țară de care a spus Selena.

Era plin de gropi și hârtoape ce ne zguduia făcându-ne să ne simțim exact ca peștii dintr-un acvariu pe timp de cutremur

Selena ma ajuta cu direcția în care trebuie sa merg iar Ian și Shawn stăteau cu capul pe geam și cu pistoalele în mână, gata să elimine pe oricine încerca să ne urmărească. Trebuie sa recunosc că pentru niște mâini fine de chitarist Shawn are o țintă extrem de bună și o precizie de a tine acel pistol încât ma pot baza pe el într-o asemenea situație.

Megan Povestește

După ce Shawn m-a lăsat cu ochii în soare acum o ora , am fost sa iau acele informații cu privire la noul job și cele doua cântece din acest weekend ce se apropie cu rapiditate.

Melodiile nu simt așa grele dar am nevoie de Shawn ca sa repet.

Cei de la informații mi-au spus ca putem canta și separat în caz ca unul dintre noi avem o problemă dar având în vedere ca nu am absolut nicio informație cu privire la ceea ce are Shawn de gând pentru petrecerea de pa sfârșit de săptămână, nu știu dacă poate sa ajungă sau nu.

Îi dau timp până mâine sa îmi spună ce are de făcut și dacă e în stare să vină sa repetam sau o sa repet de una singura.

O sa iasă urât dacă nu își face cât mai curând apariția, avem multe de discutat și el se distrează fugind de poliție.

Vorbesc de parca as fi o iubita geloasă și mi s-a făcut scârbă, imediat scăpând de aceste gânduri. Sa facă ce vrea, de mâine ma apuc sa repet indiferent dacă el vine sau nu.  M-am încurajat și am pornit spre casă cu Inner Demons de la Julia Brennan la maxim . O melodie care sa-mi liniștească gândurile, ca de fiecare dată.

Gândul mi-a zburat din nou la Paul, nu știu ce-i cu mine dar imaginea lui se plimba prin capul meu de când l-am văzut în prima zi de liceu. M-as minți sa spun ca nu îmi place de el dar e prea periculos, cu toate zvonurile din liceu, îmi este teamă. S-o sa nu mai zic ca tata m-ar jupui dacă ar afla ca fitness cu un băiat ce a fost recent urmărit de politie.

Mi-am scuturat capul. Deja îmi fac planuri de parca ar urma sa-mi gir iubit și sa ma gândesc la părerea părinților mei. Sunt așa naiva uneori, băieții ca el vor doar sa se distreze cu gândul ca au destul timp pentru iubirea adevărată dar nu se gândesc că pierd atât de mult.

Dar cine sunt eu sa îi judec, fiecare face ce crede el ca e bine și cu asta m-am lăsat pierdută în muzica ce ușor ușor ma făcea să ma simt așa liniștită.

Nu mi-am dat seama unde m-a condus mașina sau mai exact unde am ajuns dar ma aflu în fața unui parc, un parc pustiu ce pare ca nu a mai fost vizitat de ceva vreme nici de copii și nici de curățătorii orașului pentru că iarba ajunge deja sub genunchi

Dar cu toate acestea, arăta așa frumos, poteca era curată, doar câteva frunze își făceau dansul în bătaia ușoară a vântului ce se pare că prevestea o mica furtună.

Am înaintat pe poteca pustiită de vreme și puțin crapata, ce avea culoarea învechită de timp, ve dădea cu o tentă de gălbui peste cremul de altădată, presupun.

Câteva leagăne stăteau la câțiva metri de mine dar ce m-a înfiorat cel mai tare au fost perechea de ochi ce ma priveau fix și atunci am încremenit când mi-am adus aminte de Central Park când Paul s-a agitat atât de mult. Oare ma urmarea sau pur și simplu se ascunde aici tot timpul? Pentru că nu prea arată că un boschetar ce pierde timpul plimbându-se prin parcuri părăsite.

Gândurile mi s-au întrerupt când acesta a pășit spre mine ușor și eu păream la fel de ușor în spate terifiata de ceea ce se poate întâmpla iar acesta înainta către mine ușor, de parca eram o pradă ușoară pentru el.

Am întârziat, îmi cer scuze dar am rămas într-o pana de idei așa ca sper sa îmi revin și sa scriu din nou. Mulțumesc ca citiți!