Endless Love

Capitolul 16

Paul Povestește

Ii ating obrazul lovit și îmi dau seama ca m-a mințit, cineva a lovit-o. Și a lovit-o tare, deja observ cum ușor ușor obrazul ei devine vișiniu spre mov deschis.

-La naiba Megan...Asta nu dor de casă.

Își închide ochii îndurerată iar o lacrimă i se prelinge pe obrazul ei. Nu știu de ce dar simt ca trebuie sa o protejez. Este a mea și asta nu se v-a schimba. Nu o pot lăsa sa își plângă de mila.

-Cine ți-a făcut asta? O întreb ridicându-i bărbia pentru a o privi în ochi sa fiu sigur că nu mă minte. Știu ca se simte prost ca am văzut-o plângând dar nu am de gând să se termine asa, cel care a făcut-o v-a plăti scump

-Tata... Șoptește și abia ca aud

Imediat nervii mă acaparează și dau sa o iau spre ușă dar mâna ei firavă ma trage ușor de mână nelăsându-mă să ma duc să îi sparg fața panaramei ăleia ce ea îl numește tată. Ce fel de părinte își lovește propriul copil,un părinte normal nu. Cum sa dea într-o asemenea fată, ea nu merita asta!

-Te rog Paul nu fa asta! Nu pleca. Nu știu de ce sau cum dar rămân lângă ea.

Mă trage lângă ea în pat iar eu o îmbrățișez și aștept ca ea sa adoarmă.

Megan povestește

A doua zi, ma trezesc cu câteva minute înaintea alarmei mele și privesc în spatele meu, sunt dezamăgită să observ că Paul nu este lângă mine dar parfumul lui încă este prezent pe pernă.

Nu știu la ce m-aș fi așteptat, ca el să fie aici sa îmi spună bună dimineața și sa ma sărute? Nici în vise nu îmi pot permite așa ceva.

Oare ce crede acum despre mine? Oare mă crede vreo plângăcioasă sau prea sensibilă? Tocmai m-a văzut slabă.

Mă ridic și intru în baie pentru a-mi face rutina. Azi e petrecerea, nu aș vrea sa mă duc, acum, după ceea ce mi s-a întâmplat.

Mi-am ales un tricou verde pal, o pereche de blugi negrii iar in picioare o pereche de bocanci cu ținte.

Am coborât rapid și am ieșit afară ca nu cumva sa dau ochii cu tata, după palma de aseară nu cred ca o sa mai vreau să dau ochii cu el.

Pornesc către liceu mergând ușor, azi nu am chef de viteză. Melodia Another break în The wall de la Pink Floyd răsună puternic în boxele mașinii umplând-o de vibrațiile chitarei.

Într-un sfert de oră ma aflu în fata liceului. Mă mai privesc o dată în oglindă pentru a fi sigură că vânătăile nu sunt vizibile și cobor.

Parcurg curtea liceului și intru liniștită pe ușile mari pornind spre dulapul meu și luandu-mi cartea de mate... Ora asta o am cu Paul și Selena.

Intru in clasa înaintea profesorului și ma așez în ultima bancă de la fereastră provind în gol.

În câteva minute apare și Paul împreună cu Selena, el punându-se lângă banca mea iar Selena în față.

Înainte să se așeze, Paul îmi face cu ochiul iar eu prefer să nu îl bag în seamă.

De curând m-am hotărât că as vrea sa ma angajez la un local pentru locul de cântăreț / formație / instrumentist și ar fi frumos ca eu sa merg acolo cu chiatra și așa mi-aș strânge destui bani să îmi fac o cameră perfecta din punctul meu de vedere în mansardă.

Deja ma gândeam atât de mult încât nu eram atenta la profesorul ce preda ceva despre recapitularea radicalilor de gradul al treilea.

-Domnișoară Clare! Spune profesorul iar eu îmi ridic privirea.

Un sentiment de deja-va ma cuprinde. Nu știu care este răspunsul și ceea ce tocmai a întrebat. Îl vad pe Paul ca scrie rapid ceva pe o foaie și o ridica pentru a vedea și eu.

Scria 13 ³√5 iar cum eu nu am avut alta variantă de răspuns, m-am luat după el rugându-mă ca nu cumva sa îmi fi tras teapa.

-13 ³√5!

-Foarte bine! Spune profesorul și ne explică o nouă regulă, de data aceasta fiind atenta. M-am întors spre Paul mimând un mulțumesc și mi-am păstrat atenția pentru lecție.

Ora s-a terminat iar eu mi-am strâns lucrurile și am ieșit afară.

Mi-am lăsat cartea în dulap și am coborât spre vestiare unde trebuia sa mă schimb pentru ora de sport.

Când am ajuns acolo, am atras toate privirile de la admirarea și bucurie la ură și dispreț. Nu te poate iubi toată lumea, nu?

Mi-am luat echipamentul din dulap și am început sa ma schimb.

Am dat sa plec dar niște șușoteli mi-au atras atenția așa ca am ascultat făcându-mă ca îmi caut ceva prin dulap.

-E așa o nenorocită... Ai auzit ce a spus Taylor, i-a luat ochii lui Paul doar ca să se despartă de ea. Spune una dintre cele două voci

-E asa o curva! Cealaltă voce se aude

-Spunea că are un plan de cum să o îndepărteze și să o învețe minte.

-Eu nu știu ce tot aveți cu fata asta, e chiar de treaba! Va luați repede după snoaba de Taylor, cu toții știm ca ei nu formau un cuplu și era doar una dintre jucăriile lui Paul! O altă fată a apărut între cele două.

Dau puțin capul de după ușa dulapului și observ ca este colega mea de la cursul de desen.

Am zâmbit puțin și după am ieșit afară. Chiar nu îmi pasă ce cred cele două despre mine, e problema lor dacă ele nu ma cunosc.

Eu una sunt de părere ca poți sa judeci un om abia după ce îl cunoști iar dacă îl vei cunoaște vei ști ca nu ai cum sa îl judeci deoarece în momentul când cunoști o persoană, o înțelegi și ști de ce face anumite lucruri, îi cunoști reacțiile și îl accepți asa cum este pentru ca te gândești cum ești tu și ca toți avem defectele noastre și nu suntem perfecți!

Gata și acest capitol! Îmi cer scuze pentru întârziere, nu prea am avut inspirație!

Mulțumesc că citiți! ❤️❤️❤️