Endless Love

Capitolul 26

Tot restul zilei mi l-am dedicat cititului. Din fericire, cartea nu m-a plictisit absolut deloc,am ajuns la pagina 348, ceea ce înseamnă ca am parcurs jumătate din ultimul volum.

Ziua următoare

După ce ies din dus îmi verific telefonul în așteptarea că Selena m-ar fi contactat dar nu, telefonul era lipsit de vreun apel, nici măcar Paul care în weekend ar fi fost în jurul meu. Poate a renunțat la fata răsfățată și plină de de ea, de curva pe care pretinde că sunt... Aș spune că el a avut de pierdut dar ar fi o minciună.. As fi vrut sa ma sune, sa sară pe geam și să vorbim..

Mi-am scuturat capul. Nu depind de el, am venit singură pe lume și singură o sa plec, nimeni nu o sa ma însoțească, de ce aș avea nevoie acum de cineva.. Până la urmă probabil că o sa ma rănească, asa cum fac toți băieții la un moment dat.

Îmi iau geanta și cobor în bucătărie dar constat ca nu îmi este așa foame și ies afara hotărâtă ca de acum să merg la școală pe jos.

Oricum am timp sa îmi fac ordine prin gânduri, Paul mi le-a cam dat peste cap.

Nu puteam să mă îndrăgostesc de nimeni altul decât de Paul? Care, sa fim serioși ca e mult prea atrăgător pentru mine, poate că e și mult prea dur, și tare misterios iar cu toate zvonurile alea oribile despre o presupusă viața de traficant de droguri și cele despre pușcăria pe care au făcut-o cei din grupul sau eu tot continui să dezvolt sentimente pozitive față de el gândindu-mă ca poate nu sunt adevărate acele zvonuri ci pur și simplu imaginația bogată a unuia sa a mai multora dintre elevii geloși dar acum îmi amintesc de ziua în care am fost cu Shawn la probele pentru instrumentist etc, când toți erau urmăriți de un întreg echipaj de poliție.

Îmi scutur capul care începea sa mă doară de la atâta contradictoriu despre Paul.

De ce nu pot avea și eu o viață normală? Mereu trebuie să ma îndrăgostesc de cineva cu care nu pot fi niciodată sau este totul prea complicat..

Am încercat mult sa neg faptul ca nu sunt îndrăgostită de el dar ce tot spuneam? Era clar că mă atrăsese încă de prima dată când ne-am întâlnit.

Dar acum trebuie să ma obișnuiesc cu faptul că e prea bun pentru mine și gata.

Opresc gândurile despre orice altceva legat de Paul în momentul în care ajung în fața curții liceului.

Cu primul pas făcut în curtea liceului inima îmi bate atât de tare în piept gândindu-mă că o sa îl văd pe el, pe Selena dar cel mai mult pe el. Prima oră am mate și o am cu tot grupul așa că mă grăbesc să ajung la dulapul meu pentru a-mi lua cartea de mate și urc repede către sala de clasa ajungând, desigur, înaintea profesorului cu vreo 10 minute.

Toată fericirea mea se spulberă atunci când observ ca locurile celor pe care doream atât de mult sa-i văd sunt goale, al lui e gol, așteptând sa fie ocupat de el.. Dar poate sunt prea paranoica, de obicei ei întârzie la ore deci de ce îmi fac așa multe griji? Vor veni ei până la sfârșitul zilei.

Pe tot parcursul orelor am fost așa neatenta și total paralelă cu ele din pricina lipsei lui... A lor, nu au venit toată ziua iar vocile care vorbeau despre ei nu mă ajutau deloc, spunând despre acel incident cu politia, că sunt închiși acum, că au fost prinși în fapt, că nu o sa-i mai vedem, vor fi cu siguranță exmatriculați... Mi-am așezat căștile în urechi pentru a nu auzi mai multe lucruri care sa ma facă să ma duc direct la ei acasă sa vad cu ochii mei dacă cumva este adevărat dar asta m-ar distruge și mai mult, cu siguranță nu sunt acasă, Selena m-ar fi sunat, Paul m-ar fi stresat tot weekendul, Shawn m-ar fi contactat pentru a afla ce s-a întâmplat până la urmă cu reprezentația noastră pentru care ar fi trebuit sa o învățam până weekendul următor, sigur, absolut sigur s-a întâmplat ceva cu ei..

După ce mi-am așezat cărțile în dulap, mi-am luat geanta și am ieșit din liceu zăpăcită de toate gândurile despre dispariția lor și ce li s-a putut întâmpla.

Pentru a trece mai ușor peste aceste gânduri tot restul zilei mi l-am petrecut cititind și uitând complet de ziua de azi terminând întreg volumul în aproximativ patru ore și realizând că m-a relaxat atât de tare și cum altceva mai bun nu am de făcut am trecut la o alta carte cu numele "Evermore" de Alyson Noel, un volum fantasy care să ma îmbete cu întâmplări supranaturale și care să mă țină departe de subiectul "Paul și grupul său".

Ma opresc din citit pentru că din nou, stomacul meu ghiorțăie îngrozitor și v-a trebui să cobor sa mănânc ceva. Deschid frigiderul și îmi iau puțină supa de găluște și o încălzesc la foc mic pe aragaz.

Aștept vreo câteva minute înainte sa opresc focul și mă așez la masă pentru a-mi manca supa care era ca de obicei delicioasă.

Mă înec cu supa atunci când aud soneria de la ușă. Ridic privirea către ceasul de pe perete și văd că este ora 21:43, cine sa fie acum?

Mă ridic și pornesc către ușă, ma uit sa văd cine este și sunt surprinsă de vizita...

Gata și acest capitol, scuzați întârzierea. Am fost în excursie cu familia și nu prea am avut cine știe ce timp, sper ca v-a plăcut și imediat urmează și următorul capitol așa, să mă revanșez. ❤