Endless Love

Capitolul 6

You're the pulse in my veins
You're the war that I wage
Can you change me? ¹ (Paul)
-Starset - Monster-

Când autobuzul a ajuns Megan a dat banii și s-a pus pe ultimul loc gândindu-se ce viață urâtă era fără sora ei, fără prezența unei persoane căreia sa-i spună gândurile pe care o îngreunează. Chiar dacă i-ar fi spus la telefon nu ar fi făcut nimic altceva decât sa o întristeze pe Kate și nimic nu s-ar fi rezolvat fără ca ea și fie lângă Megan să-i ofere îmbrățișarea care înainte ar fi rezolvat orice alături de "Totul o să fie bine", acum cine îi va mai spune lui Megan ca totul v-a fi bine?

"O sa fie bine Megan, ești doar tu și cu tine, nimeni altcineva" și-a spus ea în gând hotărând de acum în colo sa se descurce pe cont propriu. Nu are nevoie de ajutor și nici de consolare. Este destul de mare sa își poarte singură de grijă și sa își țină probleme doar pentru ea.

Megan Povestește

Când intru pe ușă constat ca nimeni nu este acasă. Intru în bucătărie și citesc bilețelul de pe frigider

"Ai mâncare în frigider și bani în sertarul din sufragerie sub bibliotecă scumpo, ma întorc diseară, sa fii cuminte și să ai grijă de tine! - Mama"

Îl fac minge și îl arunc la cos. Fiindu-mi foarte foame deschid frigiderul și îmi iau salata de broccoli și cele două sandvișuri cu ton și mănânc.

Este chiar liniștitor să știu că sunt singură acasă , fără gura spartă a tatălui meu și fără să o văd pe mama tristă din cauza lui.

Privesc ceasul de pe perete și observ ca s-a făcut deja ora 14:16 iar Paul va trebui sa ajungă pe la 3 dacă în caz nu are treabă așa cum a spus el și nici nu vreau să ma gândesc ce fel de treabă are.

Urc în camera mea și intru la dus pentru a mă revigora mai întâi de toate rahaturile din ziua de azi.

Ies din duș înfășurată într-un prosop cu o palmă deasupra genunchiului și ma îndrept spre dulap luându-mi haine decente pentru când voi merge acasă la Paul.

Oare locuiește cu familia lui? Sau cu grupul lui? Probabil a doua varianta, doar nu îl lăsau părinții sa umble ca un descreierat și să se mai și pretindă ca este un criminal,nu? Dar problema este de unde are el atâția bani de mașină, de benzină pentru ca nu pare deloc tipul care sa lucreze în secret.

Îmi scutur capul pentru a înlătura orice alt gând despre Paul și ma uit la ceas, este 15:05 așa ca ma gândesc sa îmi iau geanta și telefonul pentru a coborâ iar între timp sa ma uit puțin la motorul de la mașină care sper că nu a pierdut ulei, sau mai rău sa se fi înfundat vreo supapă.

Ultima data când am reparat-o a fost acum 2 ani când a trebuit sa schimb filtrul de benzină deoarece se strânsese reziduri până ce mașina a refuzat să mai pornească.

Ies din casă și nici nu apuc să deschid garajul ca aud familiarul claxon al Jeep-ului lui Paul. Ma întorc și îi surprind privirea perversă care mă scanează din cap până în picioare, ce poate vedea tipul ăsta la mine de se uită cu privirea aia sexy? Nu e sexy, nu, nu acesta este cuvântul, mai degrabă dezgustător. Da ăsta este cuvântul potrivit.

-Pregătită pentru proiect domnișoară Dobrev? Întreabă el afișând un zâmbet superior

-Eu mi-aș face mai multe griji în privința ta, la cât de mult stai tu pe la liceu, ma îndoiesc ca vei ști ceva. Fața lui se schimba din zâmbăreț în nervos .

-Care-i problema voastră despre ce fac eu? Urcă o dată în mașină, nu îmi place sa aștept spune acum pe un ton arogant și deloc glumeț.

Aleg sa îl ascult și să nu mai zic nimic, nu am chef de o cearta cu el în fața vecinilor care probabil ca privesc de după perdele cum noua fiică a vecinilor pleacă la plimbare cu un băiat misterios într-un Jeep.

Pe tot parcursul drumului niciunul dintre noi nu a scos niciun cuvânt, a mers în liniște și doar muzica se auzea. Acum se reda - Starset - Monster - una dintre melodiile mele  preferate și se potrivește perfect pentru mine și Paul.

Ajungem în nordul New York-ului, Paul parchează în fața unei case cu două etaje, destul de mare cu un garaj în care mai sunt două mașini, una albastră iar alta verde-neon amestecat cu puțin negru pe la margini și deasupra roților.

Ies din mașină și îl aștept pe Paul ca un copil ce își aștepta tatăl sa meargă împreună acasă.

Trece prin fața mea fără să ma privească iar eu îl urmez în tăcere, nu vreau sa îl enervez din nou chiar dacă se supără din nimic.

Îmi las încălțările la ușă și privesc puțin prin jurul meu. Prima cameră vrea să fie un fel de sufragerie cu cinema, non-culoarea negru este predominantă nu numai în sufragerie ci și în bucătărie și în dormitorul lui, care se afla la ultimul etaj și este mai mare de două ori decât dormitorul meu.

-Bun și cu ce începem? Întreabă el pornind computerul.

-Pai pornim de la titlul proiectului și anume "Psihologia mintală a cuplului", eu am câteva idei despre ce am putea scrie, tu ce zici? Îl întreb privind prin ciornele mele pentru proiect.

-Pai începe tu, nu îmi place sa refuz o lady în a-și spune propria părere despre ceva.

Trec peste afirmația lui total nepotrivită și îmi spun ideile legate despre proiect.

-Pai în primul rand din titlu reiese faptul că în acest proiect se vorbește despre iubitre, nu? Asta înseamnă ca putem porni de la afirmația lui Maslow care a fost psiholog umanist american, el vorbește despre nevoia de iubire și apartenență, nevoia de prietenie, de familie și de implicare într-o relație. Putem vorbi că această tânjire după întâlnirea unei persoane care sa ne stea alături este o nevoie instinctiva. Ce spui pana aici, este okay?

El nu spune nimic și se apropie periculos de mult de mine, ma dau puțin în spate dar constat ca nu prea am unde sa ma duc și aștept să văd ce are de gând.

Își așază mana pe obrazul meu, un gest gentil, și spune :

-Eu zic sa lași dracu proiectul ăsta de rahat și sa punem în practică mai mult ce zici?

-Paul, ce tot spui acolo? Hai sa terminam proiectul uite ne putem ajuta de fisele pe care le-am scris spun și îi întind fișele

El le ia și le arunca pe jos, dau sa ma ridic să le adun dar mâinile sale ma țin imobilizată obligându-mă să îl privesc

-Sărută-mă și am să fac proiectul așa cum vrei tu!

-Nici gând, te-am sărutat o data, a doua oara nu mai vezi! Spun total indignată. Chiar are de gând sa îmi ceară din nou un sărut? Nu mă poate obliga.

-Hai nu mai spune, și dacă nu te las sa pleci fără sa îmi dai un sărut?

Această întrebare total nepotrivită mă face să mă enervez, nu mă poate ține aici doar pentru că nu îi ofer un pupic, asta fac doar copii mici.

-Serios Paul, nu sunt o nouă jucărie de-a ta, nu sunt curva de Taylor și nici nu voi deveni păpușa ta sexuală așa ca te rog să termini cu prostiile și hai sa terminam o data cu proiectul, am o mașină de reparat acasă și nu îmi va lua prea puțin timp.

Maine sale ma bruscheaza așezându-mă cu spatele de peretele opus ferestrelor și se așază în fața mea dominându-mă și făcându-mă sa ma simt mică pe lângă el.

-Tu sa nu mai refuzi vreodată ceea ce eu îți spun sa faci, clar? Spune printre dinți abtinandu-se sa nu cumva sa dea în mine. În ochii lui se citește clar nervozitatea și ura așa ca singurul lucru pe care îl fac este sa dau afirmativ din cap și să înghit în sec. Tipul ăsta e clar periculos.

¹Tu ești pulsul din venele mele
Tu ești războiul pe care îl salvez
Ma poți schimba?

Oare ce se va întâmpla? Ei bine, ceva interesant spun eu.
Acest capitol îi este dedicat lui @biancanutu îți mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase și pentru incurajare! Ești minunată și sper ca ți-a plăcut

Mulțumesc mult că ați citit! ❤❤❤❤❤