Endless Love

Capitolul 8

-Și unde mergem? Întreb după un timp de liniște în care doar am privit parbrizul și împrejurimile din jurul mașinii total necunoscute pentru mine.

-Nici eu nu știu, tu unde ai vrea să mergem? Ma întreabă iar eu stau să ma gândesc unde mi-aș dori sa merg din tot New Yorkul care nu e deloc mic și în cap mi se aprinde un beculet

Central Park, acolo am vrut din totdeauna să mă plimb, este un parc minunat l-am văzut doar în poze.

-Mi-aș dori sa merg în Central Park dacă se poate desigur! Spun puțin retrasă, ma simt așa ciudat în preajma lui și spre că asta se întâmplă doar din pricină că nu prea îl cunosc.

-Cu viteza luminii către Central Park zbiară, dă muzica la maxim și calcă pedala până la podeaua mașinii și ma baga cu totul în scaun dar eu totuși încep sa rad de reacția lui de copil mic.

Ajungem în Central Park și parcă nu îmi mai simt picioarele când cobor de la viteza cu care am mers. Norocul nostru că nu a fost aglomerat ca altfel ajungeam undeva pe stradă cu capul în jos sub mașină, doamne ferește.

-Mișto cursa nu? Întreabă Paul și își pune mâna după gatul meu plimbându-ne prin parc

Totul era asa frumos, chiar dacă eram cu Paul, ma simțeam bine sa ma plimb în acest parc.

Între timp Paul și cu mine ne-am alergat, ne-am cățărat prin copaci mai ceva ca niște maimuțe, a cumpărat popcorn cu care mai mult ne-am bătut și am spus glume, câteva bune iar altele mai puțin bune dar tot râdeam. E frumos și mă simt bine în preajma sa, în sfârșit simt și eu cum e sa fi un adolescent fără griji.

Timpul zboară, este deja ora 18:35 când ne hotărâm sa ne întorcem spre mașină.

Paul se oprește și privește nervos într-un loc anume.

-S-a întâmplat ceva? Întreb încercând să văd la cine sau la ce se uita

-Nimic doar hai sa mergem acasă spune încă încordat. Ce  a mai văzut? Oare suntem în pericol?

-Suntem în pericol? Întreb speriata iar el îmi întoarce o privire acidă și acum că mă gândesc mai bine, probabil că trebuia por și simplu să tac

-Doar taci  din gură și fii calmă, nu vreau să atragem atenția. Spune vrând să pară cât mai calm dar sunt sigura ca nu e deloc astfel.

Nu am mai spus nimic și tot drumul, a fost o liniște mormântală iar Paul tot se uita în oglinzi și era agitat făcându-mă și pe mine sa ma agit.

-În seara asta poți sa nu ieși la naiba din casă? Întreabă el când suntem aproape de casa mea

-De ce? Cine ești tu sa îmi spui ce sa fac? Mă simt puțin nervoasă dar mult mai mult speriată de ceea ce l-a înspăimântat atât de tare și cum   își face griji pentru mine?

-Pentru siguranța ta! Nu mai face pe dura și fă ce spun dacă nu vrei să mori într-un beci în propria baltă de sânge.

A fost cam direct și chiar atunci am ajung în fața casei mele.

-Nu îmi spui tu mie ce sa fac, bine? Oricum, ce  sa caut afară noaptea târziu? Întreb exasperată de gândirea lui ciudată

-Bine!

-Mulțumesc pentru plimbarea de azi, a fost minunat până ai luat-o razna! Spun și trântesc ușa nervoasa. Știu că probabil ar trebui să îi mulțumesc pentru că vrea doar sa mă ajute dar pur și simplu simt că mai bine crede ca sunt nervoasă

Paul Povestește

Chiar după ce ne-am hotărât sa mergem acasă, am observat în mulțime ceva în plus, ceva, defapt cineva ne urmărea și mi-am dat seama imediat ca ceva e putred la mijloc, acea putreziciune pe nume Sid.

Megan începe să se panicheze și mă enervează, dacă se panichează, oamenii lui Root ne vor lua mai bine în vizor asa ca îi spun sa stea  liniștită. Mai mult îmi fac griji pentru ea decât pentru mine.

Tot drumul nu a mai zis nimic iar eu trebuia sa ma uit mereu în oglinzi ca nu cumva să fim urmăriți. Tot ceea ce am nevoie e că ei sa știe unde locuiește, nu vreau asta!

Înainte sa ajungem la casa ei i-am spus sa nu iasă din casă si s-a aprins imediat doar ca ea nu înțelege, nu știe de fapt ce periculos este pentru ea...

Dar ce  îmi pasă mie? E fix problema ei nu? Dar simt ca trebuie sa o protejez, cum  termin jocul dacă ea moare? Doamne... Jocul ăsta pare chiar este despre joc mereu?

Mi-a mulțumit pentru ca a fost minunat pana sa o iau eu razna și a plecat trântind ușa, i-a spus cineva ca e sexy când e nervoasă?

M-am întors acasă la mine rapid pentru a-i anunța pe băieți ca Root e în oraș după noi.

La naiba... Și-a găsit momentul perfect

Megan povestește

Privesc la ceas și observ ca este ora 18:56, sper doar ca ai mei sunt la ei în cameră...

Urc scările și deschid ușor ușa, deocamdată e liniște și pace și mi-e frică de ce se va întâmpla dacă mă vor prinde...

Luminile sunt stinse, ce naiba?

Intru în bucătărie lovindu-mă de câteva chestii prin beznă înainte să găsesc întrerupătorul și aprind lumina.

Pe masă este pusa o farfurie acoperita cu un capac umflat de aluminiu iar pe acesta este un bilet, perfect... Iar sunt plecați...

Iai biletul si îl citesc

"Scumpo eu și tatăl tău suntem la o întâlnire de afaceri în favoarea locului meu de munca și este important! Ti-am pregătit felul tău de mâncare preferat și îmi cer scuze ca nu pot veni, vorbim mâine despre escapada ta și mulțumește-mi ca i-am spus tatălui tău ca înveți în camera ta
Te iubesc! "

Am răsuflat ușurată, m-a acoperit și am avut ocazia să ma distrez și eu puțin până ce Paul a văzut cai verzi pe pereți sau mai bine zis cai verzi prin Central Park.

Îmi scutur capul, nu vreau să ma gândesc la ce la speriat sau l-a enervat așa de tare!

Ma apuc să mănânc salată de boeuf iar după aceea urc în camera mea pentru a-mi termina temele de mâine și să îmi fac geanta și un dus.

După ce am terminat tot ce aveam de făcut m-am așezat în pat și mi-am pus căștile în urechi pentru a asculta muzică.

Inima îmi urca în gât în momentul în care privesc pe geam și....

Uuu, suspans! O sa revin cât pot de repede cu următorul capitol! Cine credeți ca este la geam?

Mulțumesc că ați citit! ❤ ❤ ❤