Endless Love

Capitolul 9

Inima îmi urcă în gât în momentul în care privesc pe geam și observ o lumină de lanternă... Ce naiba?

Panica se instalează în fiecare celula din corpul meu, inima o ia la goană iar primul instinct este sa fug și sa sting lumina.

Pășesc ușor prin întuneric spre fereastră și dau puțin draperia la o parte și observ o mașină neagră în față casei mele iar un tip inspectează gazonul și casa cu o lanternă... Dar când privesc mai bine observ ca disperatul care umblă cu lanterna e Paul așa că într-un fel ma liniștesc iar panica este însoțită de nervi, deci el are voie sa iasă din casă sau cum?

Aleg să îl las în pace, nu am chef de el la ora asta așa ca ma asez pe pat sub pătură și închid ochii adormind. Prefer sa ma cert mâine cu el nu când părinții mei pot apărea oricând și să mi-o iau pe cârcă deoarece am ieșit seara cu tipi ciudați, chiar dacă nu ar fi adevărat parca îmi imaginez cum tata m-ar certa doar pentru că am stat lângă el.

*

Sunt trezită de razele soarelui ce intra neuniform prin draperiile albastre.

Îmi frec ușor ochii cu palmele și ma ridic leneșă din pat privind ceasul, este 7:12, constat ca m-am trezit cu câteva minute mai devreme și sunt mandra că ușor - ușor încep să ma obișnuiesc cu programul.

Intru în baie și îmi fac rutina fără graba știind ca am timp destul să ma pregătesc și să prind autobuzul care ajunge în stație la 7:50 iar stația este la 3 case de mine.

Ies din baie și îmi aleg hainele pentru liceu, un tricou negru cu Pink Floyd, blugi mulați un hanorac în caz ca se face frig și teniși. Îmi iau geanta și telefonul coborând scările, este 7:38 și aleg sa iau micul dejun.

Mama este în bucătărie pregătind pâine prăjită cu unt și dulceață de vișine.

-Bună dimineața mamă! Spun și ma așez la masă pe unul dintre cele 4 scaune.

-Bună dimineața scumpo, unde ai fost aseară? Întreabă ea și se întoarce ținând o farfurie pe care se află doua felii de pâine prăjite unse cu unt deasupra cărora se afla doua vișine însoțite de siropul de la dulceață.

-Am fost acasă la o prietenă sa fac un proiect la psihologie! Mint eu gândindu-mă ca și cum am făcut proiectul cu Selena deci nu e chiar o minciună, nu?

-Bine, eu nu am nimic dar știi tu, tatăl tău! Spune afișând un zâmbet evident iar eu am aprobat

Ei bine, sunt adolescenta, am 18 ani și sunt matură deci ma descurc și singură. Nu mai trebuie ca tatăl meu sa stea cu gura pe mine pentru că nu mai sunt doar un copil, sunt un adult în devenire.

După ce termin de mâncat micul dejun îmi iau la revedere de la mama și pornesc spre stația de autobuz.

Aproape am ajuns în stație că în fața mea mașina lui Paul virează și îmi blochează calea, un centimetru mai la dreapta și ma arunca în șanț așa ca m-am enervat când l-am văzut raznad la volan și cu ochelari de soare la ochi.

Întoarce și aduce mașina înapoi pe strada ieșind mai apoi pentru a mă tachina pe motiv ca m-am speriat degeaba.

-Treci tu la milimetri de mine cu mașina gata sa mă arunce undeva într-un șanț sau tomberon si da sigur ca ma supăr "degeaba" spun evidențiind cuvântul "degeaba" fiind evident ca nu m-am speriat degeaba

-Ești cam arțăgoasă, ti-a mai zis cineva asta? Ia-o mai ușor ca doar nu ai murit.

Mi-am dat ochii peste cap la afirmația lui, pai nu am murit, nu încă pentru ca dacă mai face asta de câteva ori o sa fac un stop cardiac in cazul fericit în care mașina nu ma v-a catapulta in vreun zid al unei case.

-Oricum ce cauți aici? Am întrebat privind mașina de lângă el

-Am venit să te iau sa mergem împreună la liceu, dar vad ca tu cam ai alte idei! Spune privind spre stația de autobuz

-Îmi cer scuze dar nu merg la școală cu tipi dubioși care umbla noaptea cu lanterna pe la ferestra mea.

El ma privește cu subanteles și un zâmbet superior i se întinde pe față dorindu-mi să îl sărut chiar acum.

Ce Dumnezeu am zis?

-Sărută - mă! Îmi spune de parcă mi-ar citi gândurile

-Poftim, Paul se uită lumea!

-Știu, vreau ca toți papagalii ăștia împăiati să vadă ca ești doar a mea spune și își lipește buzele de ale mele

De data asta nu l-am mai refuzat și mi-am ridicat mâinile spre parul lui strângându-l în pumni făcându-l să geamă gutural.

După ce s-a retras și-a lipit fruntea de a mea privindu-mă intens

Îmi venea sa îmi dau palme pentru ca eu chiar începeam să îl plac iar el vrea doar să își bata joc...

M-a luat de mână și m-a condus spre mașină iar eu am intrat fără să obiectez și imediat ce m-am așezat pe locul pasagerului mirosul specific lui Paul îmi încântă nările.

El probabil îmi vede reacția și chicotește și oh, Doamne, sunetul ăsta ma face să ma topesc toată.

-Să înțeleg că ti-a fost dor sa ocupi locul ăla.

Are dreptate dar nu merită sa știe asta pentru ca îi va face jocul mai ușor și ii va creste ego-ul lui de mare mafiot. Nu vreau să îl bucur așa ca spun :

-Nu, doar ca pute nașpa aici! Serios Megan? Chiar nu aveai o replică mai buna, și pe lângă faptul ca nu miroase deloc nașpa aici, am reușit să mint atât de prost încât nici eu nu m-aș crede dacă m-aș auzi...

Iar ca tot mi-am amintit

-Ce naiba cautai tu aseară pe beznă cu lanterna pe la ferestrele casei mele și pe gazon? Credeai ca într-un fel misterios eu aș fi încurcat gazonul cu patul? Întreb iar el devine serios

-Ma gândeam sa inspectez totuși locul, apropo, nu mai stinge lumina iar imediat după sa treci la geam, ști ca te-am văzut, nu? Oh, întoarce subiectul împotriva mea

-Nu schimba subiectul Paul, spune-mi ce cautai la mine în fața casei noaptea!

-Am avut o treabă, și treburile mele nu te privesc pe tine Megan! Ah, deci acum nu mai e drăguțo sau iubito sau frumoas-o, acum e Megan

-Ce dracu treaba? Orice treaba ai tu și e legată de mine merit sa știu, da? Îi spun nervoasă știind totuși că îl enervez

Oprește brusc mașina și dacă nu m-aș fi ținut de bord probabil ca ieșeam prin parbriz... Nenorocitul aproape ca m-a lovit

-Termină cu ifosele astea de curva ce e legat de treabă rămâne acolo și tu nu trebuie sa îți bagi nasul ăla acolo! E treaba mea, clar?

-Ești un prost cu obrazul gros! Nesimțitule, aproape m-ai aruncat prin parbriz... Ești un dement! Zbier și probabil că sunt roșie la față pentru ca aproape mi-am dat sufletul reușind să îi spun toate astea.De fiecare dată când ne întâlnim trebuie să ne certăm... Și de fiecare data când ma hotărăsc să îl ignor îmi iese fix pe dos și tot alături de el sfârșesc.

Sper ca v-a plăcut acest capitol.

Mulțumesc că citiți! ❤️❤️❤️❤️❤️