Capitolul 3

66 11 4
                                    

Sunt trezită dintr-o dată de bătăi insistente ce se aud în ușa de la camera mea, sar din pat și deschid repede

-Megan, scumpo, este ora 7:45, încă nu te-ai trezit? O sa întârzii dacă nu te grăbești, spune mama iar eu îmi întorc privirea spre ceasul de pe birou, chiar era 7:48 acum, cum Dumnezeu nu mi-a sunat alarma?

-Cobor imediat .spun și închid ușa!

Alerg sa îmi fac repede dus și îmbrac la repezeala o bluză albă, o pereche de blugi mulați negrii și teniși tot negrii. Telefonul era mort, fara baterie deci se explică... Îl leg la bateria externă și îl asez în geantă.

Îmi prind parul rapid într-o coadă de cal, îmi iau geanta, cheile și cobor, este deja 7:53 asa ca nu am de gând să mai mănânc, o să mănânc după ore.

-Mama, am plecat! Mănânc când ma întorc strig și ies pe ușă îndreptându-mă spre garaj

Intru în mașina, introduc cheia în contact dar când am vrut sa o pornesc, motorul s-a înecat și s-a oprit cu un huruit straniu mai încerc o dată, de doua ori și nimic, scot  cheia și trântesc ușa. Nu se putea mai bine, liceul este la 4 străzi distanță așa ca o iau la fuga, conștientă ca nu voi ajunge la prima oră... Am început ziua perfect.

După doua minute de alergat aud un claxon în spatele meu, sunt pe  trotuar asa ca ma opresc și ma întorc sa văd care este problema și rămân cu gura căscată.

Paul se află la volanul unui Jeep negru și se apropie cu mașina până ajunge în dreptul meu spunând :

-Spune-mi frumoas-o, nu vrei sa te duc eu la liceu? Pe buze i se întinde un zâmbet ștrengar și superior

-Nu mulțumesc! Ma descurc. Spun deși clar sunt în mare întârziere.
După ore o sa încep cu reparatul mașinii.

-Știi ,nu îmi place să fiu refuzat! Ești în întârziere și ar fi bine sa urci. Nu mai face pe mironosita și urca, nu mușc!

Ahh... Ma enervează..

-Bine! Spun nervoasă și urc pe locul din dreapta sa... Mai bine de atât nici ca se putea.

În mașină mirosea surprinzător de bine pentru un fumător ca el. Parfum bărbătesc amestecat cu mentă si un strop de tutun. O combinație ciudată dar care îmi place deja.

-De ce ești asa înțepată? Nu puteai pur și simplu sa urci  fără sa comentezi? Spune el pe un ton nervos care m-a făcut sa tresar

-Nu sunt înțepată! Și nu urc în mașină cu toți nesimțiții . Spun și eu nervoasă la rândul meu, cine se crede? Nu voia sa accept imediat ca o ușuratică ce aștepta sa fie salvată de prințul Paul?

-Toate fetele ma vor și știu ca deja salivezi după mine scumpete! Spune el pe un ton arogant care amplifică starea mea de nervozitate

-Eu? Sa salivez după tine? Ha, bună glumă! Spun dându-mi ochii peste cap la afirmația lui proastă

-O sa fi a mea Megan, doar a mea și nu ai nimic de spus în această ecuație!

Am rămas fără cuvinte cum își permite sa îmi spună ca eu nu am nimic de spus? Da  sigur! O sa vadă el ca nu are șanse la mine  o arăta el sexy cu ochii aia ca oceanul într-o zi caldă de vara în care ai vrea sa te arunci... Ce  tot fac? Nu e sexy și gata.

Nu am mai apucat sa zic nimic deoarece am ajuns la liceu, ora începuse de 5 minute și mai am timp sa ajung totuși.

-Mulțumesc ca m-ai luat! Spun și dau sa ies din mașină dar ușa este blocată imediat de Paul iar eu intru în panica... Ce naiba?

-Aștept un pupic pentru ca te-am adus la timp spune el și își așază degetul arătător peste buzele lui... Vrea să îl sărut, în niciun caz!

-N-ai sa vezi! Prefer să mor în mașina asta decât să te sărut asta ca să fie clar! Am spus ca sa fiu cât se poate clară.

El nu a mai zis nimic și si-a lipit buzele de ale mele. Eram gata sa mă îndepărtez dar el si-a pus mâinile pe obrajii mei imobilizându-mă.

Limba lui pătrunzând în gura mea însoțită de un gust de menta amestecată cu tutun, gust surprinzător de bun. O sa fie doar un sărut , ce contează? Fetele fac asta mereu...

Îi răspund stângace la sărut iar aceasta devine din lent în pasional și intens. Când eram gata sa ma pierd în sărut el s-a desprins iar eu am tras o gură de are.

Ușa s-a deblocat iar eu nu am mai spus nimic și am plecat trântind ușa.

Tocmai m-am sărutat cu Paul? Doamne cât de proastă am putut sa fiu sa vin cu el... A fost primul și ultimul sărut pe care i l-am dat, cine se crede el?

Pășesc nervoasă pe hol până ajung la ora profesoarei Jennifer care preda muzică. Ciocăn la ușa și intru stingheră în clasă, profesoara era la catedră iar toți cei din clasă ma priveau.

-Ma scuzați ca am întârziat, am avut o problemă la mașină și nu am reușit sa ajung.. Obrajii mi se fac roșii de rușine ca tocmai am întârziat din a doua mea zi..

-Nu-i nimic, domnișoară Dobrev! Sper sa nu se mai repete. Răsuflu ușurată ca am scăpat așa ușor și ma asez în ultima bancă de la fereastră.

Toată ora m-am gândit la Paul și cum naiba de era el fix pe strada unde locuiam și s-a hotărât sa ma ducă la liceu... Ciudatul ăsta are în gând sa facă ceva cu mine și presupun ca acel ceva se numește "aventură pentru o noapte sau la nevoia lui Paul"...

Când clopoțelul a sunat, am ieșit repede și i-am dat mesaj  Candicei sa ne vedem în curte, nu pot suporta sa stau singură cu grupul lui Paul mișunând prin liceu,pentru ca ceva e putred la mijloc cu tipii ăștia, ma întreb dacă o fi și vreo fata în acest grup, exceptând-o pe fata blondă pe care o chema Taylor din câte am aflat de la Kath și Candice.

Am ieșit din liceu iar privirea mea umblă prin curtea liceului căutând-o pe Candice care nu e pe nicăieri. Nu mi-a răspuns nici la mesaj ceea ce înseamnă ca ori nu l-a primit, ori nu e la liceu asa ca încep să ma plimb prin curte de una singura.

Șocul ma lovește din plin când în fața ochilor mei apare...

Pam-pam-pam-pam! Puțin suspans nu strică, așa-i? O să revin cu următorul capitol cât de repede pot.

Mulțumesc că ați citit! ❤ ❤ ❤

Endless LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum