Capitolul 10

47 10 0
                                    

După mica mea ceartă cu Paul drumul a fost liniștit într-un fel,el nervos iar eu supărată.

Am ales sa nu mai spun nimic, nu voiam sa ajung pe undeva prin bordul mașinii pentru ca sunt sigură de un lucru și acel lucru este că dacă Paul este nervos nu va ezita sa ma zboare printr-un nenorocit de parbriz, sunt un nimeni pentru el.

Când am ajuns la liceu curtea era surprinzător de plină dar când îmi amintesc ca am ajuns mai devreme nimic nu mă mai surprinde.

Când sunt gata sa ies mana lui Paul ma oprește iar eu ma întorc să îl privesc.

-Dacă ai nevoie de ajutor sunt la un telefon distanță și poți avea încredere atât în mine cât și în Selena care te așteaptă pe hol! Spune și îmi da drumul la mana

Bun... Asta a fost cam ciudat venind din partea lui Paul care nu credeam ca poate scoate ceva așa frumos pe gura lui spurcata.

Am murmurat un bine și am ieșit simțind privirea sa ațintită asupra mea, m-am întors și da, ma privea intens, omul asta poate fi mai bipolar de atât?

Când am ajuns în hol, am dat nas în nas cu Selena care, așa cum a spus Paul, mă aștepta. Măcar ea sa îmi fie prietena pentru ca Candice și Kath și-au făcut propriul grup și ma cam ignoră chiar dacă nu mi-o spun în față. Le observam pe hol când își întorceau privirea sperând ca nu le voi observa dar eu le observam și totuși nu vreau să le complic existența asa ca daca vor sa mă caute știu unde sa mă găsească.

Când ajung lângă Selena aceasta ma îmbrățișează călduros ceea ce ma surprinde la început dar îi răspund bucuroasă la îmbrățișare.

-Bun, acum ca suntem prietene mă poți ajuta la chitară, am aflat de la Shawn ca ești foarte bună și ști sa explici, mi-a spus ea rapid fără răsuflare. Era zăpăcită în sensul bun și îmi plăcea asta.

-Desigur, dar ești la chitara pentru ca nu prea te-am văzut! Spun

-Da, pai Paul a devenit brusc paranoic și a spus ca trebuie sa fim fiecare la cel puțin un curs la care participi și tu pentru Dumnezeu știe ce! Spune ea iar mie parca îmi sare inima din piept, mai mult de frică pentru ca asta înseamnă ca e ceva putred la mijloc. Dar nu îmi pasă, cu siguranță e doar paranoic sau asta face parte din jocul lui, poate asta i se pare distractiv sau prin asta vrea ca eu sa am încredere în el și sa îi pic în plasa dar asta nu se va întâmpla.

-Da, cu siguranță paranoic spun și amândouă pufnim în râs! Deja îmi place de ea

-Dacă vrei poți veni pe la mine sa te ajut, am o chitara buna la care chiar merge să înveți. Ea îmi zimbește și spune:

-Perfect, v-a fi seara fetelor diseară, dacă nu ești ocupată desigur! Spune ea

-Nu sunt și aș fi fericita dacă ai veni!

Și chiar nu mint cu nimic, mi-ar plăcea sa am o asemenea prietena cu care sa îmi petrec timpul și pe care să o ajut la nevoie și asta poate pentru ca eu nu am avut cine știe ce prietene până acum..

Povestire la persoana a treia

Majoritatea oamenilor țin sa se apere doar pe ei, să fie ei bine iar ceilalți, ei bine, ceilalți nu ar conta pentru ei! Pentru ca trăim într-o lume ciudată în care totul pare a fi așa pe dos încât nu ști ce și pe cine să mai crezi.

Asta nu s-a întâmplat și cu sufletul lui Paul care este infestat de trăiri grele și cu o experiență vastă de viață la doar 18 ani ai săi. A aflat de curând că marele său dușman se află în oraș pentru a rezolva problemele cu el, doar ca nu tipul acela în care ambele persoane vorbesc civilizat și pica de comun acord sa se împace prin simple scuze și păreri de rău.

Nu, asta nu se întâmplă și în viața lui Paul! Viața lui este plină de ură și distrugere iar ei rezolvă problemele repede și simplu ajutându-se de pistoale și rănirea persoanelor apropiate pentru manipulare! De aceea Paul a pus fiecare dinte prietenii sai sa aibă cel puțin un curs pe care îl are și Megan, o văzuseră ieri seara cu ea și nu trebuia să se gândească de două ori pentru a ști ca ea este deja în pericol iar, fără să vrea, el a băgat-o în viața lui plină de rahat iar acum o avea pe cap asa cum pretinde el, ca mai are o "curva" pe cap doar că în adâncul lui nu este sigur dacă această afirmație este de fapt reală.

*

Megan povestește

Orele de astăzi au fost foarte grele și plictisitoare, nimic interesant în afară de faptul ca, acum, la fiecare curs aveam câte un papițoi de-al lui Paul cu ochii pe mine, bine exceptând-o pe Selena care era o adevărată prietenă din a doua zi în care am vorbit, era o tipa de treabă și misterioasă iar în această seară vom studia împreună.

Singura oră interesantă a fost cea de sport pentru că pe lângă faptul ca sportul ma relaxează, am avut norocul sa îl vad pe Shawn căzând pe gazonul proaspăt tuns alergând după o minge și făcându-și echipamentul de sport aproape în totalitate verde. Partea aceea a marcat ziua ca cea mai amuzantă din această zi.

-Deci, îți plac mașinile? Mă întreabă Selena în timp ce mergeam spre casa mea

Ea a ales sa vina devreme pentru ca obișnuiește sa stea mult pe la cineva cu care se înțelegea și întâmplător am aflat ca ea se descurcă bine cu repararea mașinilor și deci, este o veste și mai minunată, nu?

-Da, îmi plac foarte mult! Mi se par cele mai interesante invenții de pe pământ.

-Știu cum te simți, ador marca Mitsubishi, tu? Ma întreabă iar normal că în mintea mea a apărut sigla înstelată a mașinii mele preferate care acum stă în garaj așteptând sa fie reparată și răsfățată din nou cu ulei proaspăt și de cea mai buna calitate

-Subaru! Știu că într-un fel Subaru copiază Mitsubishi dar istoricul siglei și felul în care arată ma atrage mult mai tare decât Mitsubishi. Dar fiind originală, îi respect pe cei care au creat această marcă de mașină pentru ca astfel s-a născut Subaru!

-Super ideea, mereu ești așa meditatoare? Ma întreabă iar eu las un surâs sa îmi scape... Mereu am fost așa doar ca nu a avut cine sa ma asculte.






Mulțumesc pentru că citiți! ❤️❤️❤️❤️

Endless LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum