— Nu, te rog, n-o mai lovi! Spun plângând puternic.
Mă ignora, aud țipete, îl implora să nu mai dea în ea, dar în zadar. Lovea persoana care mi-a dat viață.
— Opreşte-te! Ce fel de om eşti tu ? Ce fel de tată eşti tu ?
Am tăcut în momentul în care palma lui a făcut contact cu fața mea. Mă durea, mă ustura, îmi simțeam obrazul cald.
— Taci, să nu te mai aud, javră mică! Țipă la mine.
— Dar de ...
—Taci! Sunt întreruptă de el şi de palma lui, iar.
Las capul în jos şi plângeam, plângeam de durere şi de ură.
Sunt un mic copil, am doar zece ani.
Şi mă trezesc.
Ceva îmi tulbură trecutul.
CITEȘTI
Cybill
Teen Fiction„- Existența, lucrul pe care îl urăsc cel mai mult, dar, totuşi, s-a ivit prima în viața mea. Mama, tata, ei au făcut asta, ei mi-au dat-o, iar faptele se plătesc. Ei au greşit încă de la început, mi-au dat existența, pe urmă au stricat-o. Am tră...
