Cybill

Capitolul I : "Prima zi."

Prima zi.

Mă ridic leneşă din pat şi îmi târâi picioarele până la baie pentru a-mi face rutina.
Probabil voi întârzia, dar la naiba, cui îi pasă?

Părăsesc baia la fel de leneşă, îndreptându-mă spre dulapul meu cu haine.
Stau în fața dulapului pentru a asorta nişte culori ca să iasă ceva decent din ținuta mea.
De fapt, ce culori ? Toate hainele mele sunt negre.
Mă îmbrac mereu asemănător, ceea ce fac şi acum.
Blugi negrii, tricou negru, geaca de piele peste şi nelipsiții bocanci care completau ținuta, lăsându-mi părul negru cu puținele, dar accentuatele mele şuvițe albastre să-mi zburde pe spate.

Cobor la bucătărie, îmi iau un măr şi-l mănânc. Terminasem repede.
Am ignorat-o pe mama, care veşnic bea.

Halal părinte.

Trebuie să merg la şcoală, oh, urăsc asta, jur, urăsc, urăsc, urăsc.
Urăsc să mă trezesc de dimineață, urăsc să merg la şcoală, urăsc să scriu căcaturile alea de lecții, urăsc şcoala, urăsc cretinii ăia de profesori, urăsc lumea, la naiba!

La şcoală sunt catalogată ca şi fata satanistă, fata agresivă, dură, depresivă, nebună, indiferentă, eram tipa rea, chiar dacă nu-mi păsa de asta, dar trebuie să recunosc, îmi place că mă consideră aşa, îmi place că mă urăsc, asta mă satisface, iar eu, îi voi face să mă urască şi mai mult.

De ce îmi spuneau aşa ? Ei bine, nu ştiu şi nu-mi pasă.
Probabil din simplul fapt că nu-mi pasă de nimeni şi nimic, pentru că inima mi-e rece, pentru că sunt agresivă, pentru că ştiu să mă bat, pentru că nu mi-e frică de nimic, pentru că ascult doar rock, pentru că nu iubesc nimic pe lumea asta, exceptându-mi skateboard-ul, chitara, rock-ul, negrul şi pe mine.

Îmi iau skateboard-ul şi mă îndrept către şcoală.

                   *          *           *
 
Intru la jumătatea orei în clasă, dar cui îi păsa ?
Nu mai bat la uşă, doar intru.

     — Poți să-mi explici şi mie de ce vii abia acum la oră ? Mă întreabă femeia grasă şi urâtă din fața mea.

     — Nu. Răspund cu un ton plictisit, după care continui cu aceeaşi tonalitate, merg singură la loc.

Îmi iau skateboard-ul, iar fără să mai zică ceva, merg la veşnicul meu loc din spatele clasei şi mă aşez. O văd că se uită încruntată la mine.

     — Ce ? O întreb nepăsătoare. Daca te mai strâmbi mult la mine, îți va puşca vena aia de pe frunte. Spun simplu punându-mi picioarele pe masă.

     — Comportă-te decent, domnişoară. Spune deja iritată de gesturile mele.

     — Nu, mi-e bine. Spun şi-mi aprind o țigară fără să mă vadă.

Nu mai spune nimic timp de două minute.

     — De unde vine mirosul ăsta ? Spune şi se întoarce cu fața către clasă, observându-mi țigara.

     — Poți să-mi spui ce faci acolo, domnişoară Cybill ? Mă întreabă.

     — Femeie, lasă-mă să-mi fumez țigara în linişte. Spun pe un ton calm şi indiferent. Nu mă mai stresa şi tu atâta. Continui.

     — Chiar vrei detenție ? Întreabă deja pe un ton ridicat.

     — În primul rând, spun ridicându-mă de la masă şi aruncându-mi țigara pe geam, lasă tonul jos, eu vorbesc calm cu tine, continui. În al doilea rând, mă doare undeva de detenția ta, spun învârtindu-mă prin clasă. Îmi aud colegii cum chicoteau.

     — Atunci, domnişoara Cybill, ai detenție de la trei, la patru. Spune pe un ton victorios, îmi venea s-o scuip în față.

     — Ei bine, pregătiți-vă nervii. Spun punându-mă înapoi la masă, aşezându-mi picioarele la loc.

     — N-ai de gând să scrii ?

     — Nu văd rostul acestei întrebări. Răspund simplu.

     — Cum îți permiți să vorbeşti aşa ? Mă întreabă tipa din fața mea, pe care, să mor dacă am mai văzut-o vreodată.

     — Aşa cum ? Întreb calm, privindu-i ochii verzi.

     — Aşa nepăsător, indiferent.

     — Nu-mi permit, păpuşă, cu javre de genul, spun uitându-mă către profesoară după care continui, îmi vine din instinct să le vorbesc aşa, nemeritând mai mult de atât.

     — Ce cretină. Aud din spatele meu unde stătea un tip.

     — Păpuşel, eu zic să-ți ți gura închisă, că-ți mut maxilarul. Spun pe un tot la fel de calm.

N-a mai spus nimic.

Prostul.

Mă ridic de la masă, îmi iau skateboard-ul şi mă îndrept către uşă.

     — Poți să-mi spui unde pleci ? Mă întreabă profesoara.

     — Nu, nu prea cred. Spun liniştită şi rece, întorcându-mă pe călcâie către ea.

     — Să nu uiți că ai detenție, domnişoară Cybill. Spune.

     — Ăhă. Spun şi ies, lăsând ca în urma mea să nu se audă, decât sunetul uşii care tocmai se închisese.

Profesori cretini, v-aş tăia pe fiecare în parte.

Sar gardul şcolii şi mă îndrept către pista de skateboard din oraş, e locul meu preferat, ăsta şi o casă părăsită, al cărui acoperiş e căzut, iar în mijlocul nopții, din pod, cerul, stelele şi luna, se văd atât de frumos.

Ajunsă la pistă, încep să posed rampele, fiind parcul gol.
Făceam tot ceea ce ştiam, n-am mai căzut de foarte mult timp cu skateboard-ul, parcă-mi lipsea o căzătură bună, dar simt că e pe aproape.

Petrecusem în jur de două ore singură la pistă.

Am decis să mă întorc la şcoală, sincer, n-aveam altceva mai bun de făcut, aşa ca măcar puteam să-mi enervez profesorii, ceea ce mă făcea să mă simt bine.

La dracu, a venit ora detenției, fac eu cumva să scap şi de acolo.

Intru după profă în clasă. Nespunându-i nimic, merg şi mă aşez la locul meu.

     — Domnişoară Cybill, n-aveți nimic de spus ? Mă întreabă, probabil aşteptându-se sa mă scuz c-am întârziat, dar surpriză, eu nu-mi cer scuze pentru nimic.

     — Nu. Spun şi-mi aprind o țigară.

     — Domnişoară, vă rog să lăsați țigara aia. Spune.

     — Nu, stă bine între degetele mele. Răspund sarcastic.

Deja se enervase, iubesc asta atât de mult.

     — Chiar vreți să vă scad nota la purtare ?

     — Fă ce vrei, babo, nu-s curioasă. Răspund trăgând un fum, ridicându-mă de la masă şi îndreptându-mă către uşă.

     — Acum unde pleci ? Te rog să te aşezi. Spune femeia.

     — Să fim serioşi, doar nu credeai că voi rămâne la detenția asta tâmpită ? Spun trăgând încă un fum din țigară. Hai, salut. Spun suflându-i fumul fix în față, începând să tuşească.

     — O să plăteşti pentru asta. Spune cu un ton ridicat.

Sunt sigură, şi sunt sigura că nu-ți va plăcea moneda.

Plec.
Mă îndrept spre casă, dacă pot numii acel loc "ACASĂ".