Cybill

Capitolul III : "Cine naiba mai e şi asta?"

Am adormit aici ? În casa asta ? Ok...ciudat, cred.

Mă ridic vrând să plec.

Oh, nu, am să mor, unde mi-e skateboard-ul ?

Mintea mea s-a panicat, dar îşi revenise când m-am împiedicat de ceva şi căzusem.
Uite-l.

Îmi iau skateboard-ul, fericită că nu l-am lăsat cine ştie pe unde şi plec.

*        *        *
Am mers acasă ca să mă schimb.
Aceeaşi ținută, ei bine, ceva asemănător, dar tot negru, evident.
Cobor scările şi ies pe uşă, fără să mănânc ceva, de ieri mi-a pierit toata pofta de mâncare.

*       *
Intru la jumătatea orei în clasă, profesoara întorcându-se către mine.

     — Să nu te aud. Spun cu un ton calm, ridicând o mână în semn să tacă.

Merg şi mă aşez în bancă, punându-mi picioarele pe masă.
Se strâmbă, iar, către mine.

     — Pe bune ? Chiar trebuie să te avertizez eu că vena aia n-o să fie bine ? Spun cu un ton liniştit.

     — Scrie-ți lecția. Spune făcându-se că n-a auzit.

     — Bună glumă.

     — Cum poți să fii atât de calmă ? Mă întreabă acelaşi băiat, care în urmă cu o zi, mă făcuse cretină.

     — Vezi tu, păpuşel, răspund cu o voce la fel de liniştită, nu am niciun motiv ca să mă enervez, astfel nerezolvând nimic. Şi vezi tu, repet eu, atunci când sunt calmă, nu ştii când să te aştepți să te lovesc.

     — Domnişoară Cybill, te rog să mă însoțeşti la doamna director.

Dau cu palmele în masă ridicându-mă şi luândui-o înainte.

*

     — Propun să-i scăde-ți nota la purtare. Protestează femeia.

     — Domnişoară Cybill, nu aveți nimic de obiectat? Mă întreabă cucoana grasă din fața mea, aceasta fiind directoare.

     — Nu, spun calm, adică, pe bune, chiar credeți că-mi pasă că-mi scădeți nota la purtare, acesta fiind singurul lucru pe care mi-l puteți face ? Patetic, răspund cu acelaşi ton calm.

     — Chiar îți ceri nota la purtare scăzută, aşa-i? Mă întreabă femeia.

     — Ascultă, cucoană, spun dând cu palmele în biroul ei, dar c-o tonalitate calmă, fixând-o cu ochii, chiar nu-mi pasă dacă-mi vei scădea nota. Spun părăsind biroul.

Mă îndrept către pistă.
Ajung foarte repede.

Mă aşez pe o bancă, după aproape o oră în care n-am stat jos.

     — Drăguț skateboard. Spune Bryan în timp ce mi-a luat skateboard-ul de jos.

     — Ştiu asta, acum dă-mi-l. Spun ridicându-mă.

     — Nu atât de uşor, puişor. Spune.

     — Cum mi-ai spus? Întreb calmă.

     — "Puişor", ce, asta nu ţi se mai spune des? Spune chicotind.

Dar dispărându-i zâmbetul ăla tâmp de pe față atunci când pumnul meu făcu cunoştință cu obrazul lui.

     — Ce ai, mă ? Spune frecându-şi obrazul în locul rănit.