Prolog

722 33 2
                                    

Intru cu pași mici, curiozitatea frământandu-mă încă de când gândul se stabilise în colțul minții mele, luând amploare în fiecare ora, cu fiecare zi care trecea.

Mereu mi s-a spus că o domnișoara trebuie sa facă chestii specifice, lăsându-mă rece aceste afirmați. De asta mă aflam aici fara a știi nimeni.

Mi-am îndreptat privirea spre obiectul masiv, agățat de susținerea sa de fier, fiind greu.

Trag aer în piept, lăsându-l pe tot să iasa mai apoi , închizându-mi ochii pentru câteva secunde, ca mai apoi să-i dechid. Îmi strâng degetele cum mi s-a spus, când am întrebat primul tip pe care l-am văzut în drum spre locul ăsta, neștiind cum să fac acest lucru corect.

Îmi privesc neîncrezătoare pumnul, ca mai apoi o mica flacără de încredere să-mi traverseze corpul și să mă facă să lovesc sacul cu putere, lăsându-mi o senzație nouă, unică, o senzație de placere.

Mi-am privit pumnul fascinată, zâmbind larg, ca mai apoi să repet acțiunea de mai devreme de nenumărate ori, până când mici firicele de lichid roșu mi s-a prelins pe degete.

— Senzația asta e al dracu de plăcută!

Lupt pentru victorie : Înfrângere Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum